Am declarat public faptul ca 2005 a fost anul marilor minciuni si promisiuni neonorate. La sfarsitul lui 2004, culoarea portocalie, cuvantul fraudare, teatrul ieftin prilejuit de retragerea inlacrimata a lui Theodor Stolojan si abuzul de putere al lui Traian Basescu au produs un guvern carpit, o coalitie imorala, nascuta din tradare si animata doar de goana dupa ciolan.
Bilantul guvernului condus de Tariceanu este unul al esecurilor pe linie. Cota unica de impozitare a provocat o adevarata calamitate asupra finantelor publice, devalizand bugetul cu peste un miliard de euro. In loc sa ajute afacerile si sa completeze veniturile populatiei, cota unica a generat un lant de probleme. Lipsa de resurse la buget a fost compensata prin cresterea altor taxe, schimbarile repetate ale Codului fiscal aducand haosul in mediul de afaceri. Reducerea fiscalitatii a fost o imensa minciuna portocalie. De la 1 ianuarie 2006, povara fiscala asupra firmelor va fi mai mare comparativ cu 2004. De la 25% impozit pe profit plus 5% impozit pe dividente, firmele vor plati 16% impozit pe profit, respectiv 16% impozit pe dividende. In plus, economia neagra in loc sa se albeasca, asa cum s-a promis, s-a innegrit si mai mult. Incasarile din impozitul pe profit sunt mai mici cu 6% in termeni reali fata de 2004. Nu cunosc un guvern postdecembrist caruia sa i se potriveasca mai bine decat cabinetului Tariceanu sintagma "Guvernul Faliment". Este uimitoare performanta actualei puteri de a rata toate tintele macroeconomice propuse pentru acest an. Cresterea PIB s-a redus la mai putin de jumatate fata de 2004, avem cel mai mare deficit comercial de dupa 1989, un deficit de cont curent mai ridicat cu 28%, o rata a inflatiei care a depasit cu 1,5% tinta oficiala, o datorie externa care a crescut cu 5 mld. euro. Poate as fi acceptat ruperea chingilor economiei daca as fi vazut macar un singur proiect important in infrastructura. Un singur proiect care sa ramana acestei tari dupa acest haos economic si fiscal. Colac peste pupaza, criza inundatiilor, o situatie exceptionala si dramatica pentru mii de romani, a fost tratata cu o neglijenta de neacceptat.
Anul 2005 s-a incheiat asa cum a inceput: cu o minciuna. Presedintele tarii a dovedit ca nu are nici onoare, nici cuvant. A promulgat un buget scris pe genunchi, in conditiile in care promisese ca nu va promulga decat un buget pe proiecte.
In campania electorala din 2004, Traian Basescu exclama in oferta sa prezidentiala "Bine ai venit bunastare!". Anul care se incheie arata insa o disonanta flagranta intre realitate si sloganele desantate vanturate in campanie. Daca PSD a avut grija sa-si formuleze oferte de guvernare atent calculate in care redistributia avutiei nationale in folosul celor vulnerabili era regula de baza, Alianta D.A. a redistribuit doar in folosul celor privilegiati care au devenit si mai bogati. Anul 2005 a marcat si o escaladare fara precedent a conflictelor cu sindicatele. Guvernul a respins sistematic dialogul social. Manat de aroganta, Guvernul Tariceanu a provocat un val de greve, culminand cu grava criza din invatamant care a amplificat degringolada puterii portocalii. Atat de mari au fost inabilitatile in materie de negociere ale guvernului incat am fost cu totii martorii imposibilului: detonator absolut al conflictelor politice si sociale, Traian Basescu a jucat, pentru televiziuni, prost e adevarat, rolul mediatorului. Din punct de vedere social, 2005 a mai marcat si excesul de golanie al ministrului sanatatii care a refuzat gestul demisiei, normal in orice tara civilizata cand mor nou-nascuti din cauza ca autoritatile sanitare nu vaccineaza copiii impotriva rujeolei.
Politic, anul 2005 nu a adus nici o surpriza. Criza a luat locul stabilitatii din perioda 2001 - 2004. Politica santajului practicata de fiecare partid al coalitiei, conflictele permanente, abuzurile de putere ale presedintelui au daramat insasi autoritatea statului. Asa am ajuns sa avem un stat incapabil sa faca fata situatiilor de criza - inundatiile, epidemia de rujeola, violentele din scoli, paralizat de un presedinte imprudent care tropaie cu bocancii pe firul sensibil al politicii externe sau un prim-ministru decorativ, subminat de presedinte, atacat de partidele din coalitie si contestat in propriul partid.
Nu stiu ce ne asteapta in 2006. Noi minciuni, valuri de scumpiri, lovituri la adresa democratiei, UE sau NUE? Cert e ca traim intr-o tara care nu merge nicaieri, cu o conducere fara busola, fara harta si fara echipaj. Intr-o tara in care bilantul puterii la un an de guvernare inseamna dezlantuirea impotriva PSD. Asteptam ca puterea sa spuna oamenilor care sunt realizarile si neimplinirile, nu un miting anti-PSD care demonstreaza ca singurul lucru care uneste PNL de PD este ura si teama fata de PSD. Si mai ales nu ma asteptam din partea primului-ministru al unei tari caruia i se mai intampla sa se intalneasca pe holurile de la Bruxelles cu Tony Blair, ca ideologia de stanga este echivalenta cu coruptia. Numai un impostor ar putea aduce o asemenea acuzatie unei ideologii care este imbratisata de 60% dintre romani si jumatate din Europa. Cu atat mai mult cu cat vorbesc despre coruptie cei in jurul carora colcaie grupurile de interese. Dupa demonstratia de ceausism de ieri, un lucru este clar: acest guvern si aceasta putere trebuie sa plece. A promis tepe in piata si a dat in schimb romanilor cea mai mare teapa electorala de dupa revolutia din 1989.
* Mircea Geoana este presedintele PSD
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
