Declaraţiile făcute la încheierea întâlnirii întrereprezentanţii AOAR şi FMI au ţinut prima pagină a ziarelorsăptămâna trecută. Punerea lor în contextul discuţiilor purtateeste de natură să dea teme serioase de reflecţie, depăşind uşurinţacu care ele au fost trimise în senzaţional fără o abordare reală asemnificaţiilor.
În esenţă, oamenii de afaceri prezenţi la întâlnire, au semnalat căbanii de la FMI nu au făcut decât să asigure, pentru încă un an,supravieţuirea incompetenţei în administraţia publică, fărăperspectiva vreunei îmbunătăţiri a mediului de afaceri.
Mai mult decât atât, datoriile statului către sectorul privat aucrescut substanţial, contrar angajamentelor de reducere a lor, iarîn reformarea legislaţiei muncii nu s-a întreprins nimic. Exempleleau fost mult mai numeroase.
De cealaltă parte s-a dat impresia că reformele structurale se vorface în contextul unui viitor acord de împrumut, prezentul acordavând rolul numai de "colac de salvare".
Reacţiile oamenilor de afaceri, în timpul întâlnirii, au fostedificatoare:
-dl. Arin Stănescu a ilustrat situaţia fără precedent din mediul deafaceri prin creşterea exponenţială a cifrelor privind insolvenţa,îndeosebi în domeniul IMM-urilor. "Colacul de salvare" a funcţionatse pare, numai pentru administraţie, dar nu şi pentru firmele careproduc pentru piaţa internă;
-dl. Constantin Savu a sesizat desprinderea cursului de schimb deeconomia reală;
-dl. Ion Ţiriac jr. a menţionat că nu este dispus să asiste laamanetarea viitorului copiilor, după ce, ca tânăr om de afaceri înRomânia, vede cum s-a amanetat viitorul propriei generaţii.
Acesta a fost preţul asigurării menţinerii unei administraţiipublice incompetente şi clientelare angajată în valuri successive,prin preluarea puterii de către diverse alianţe politice.
De fapt, ceea ce s-a discutat a fost "terapia de şoc" (reloaded2.010) - în susţinerea reprezenţantilor oamenilor de afaceri -versus "transformări graduale în administraţia publică".
A surprins spre exemplu faptul că administraţiile publice au pututîncă veni cu depăşiri de cheltuieli substanţiale, la sfârşitulexerciţiilor bugetare, "uitându-se" că acest lucru intră subincidenţa legilor penale şi nu are de-a face cu adaptări în treptecare să nu bulverseze sistemul.
În acelaşi timp, diferenţele de abordare au devenit evidente prinrefuzul discutării oricăror măsuri pro-business menite să asigureatragerea investiţiilor în economia românească, în contextulcompetiţiei cu ţările vecine.
Concluziile reprezentantului FMI că "punctele de vedere coincid înproporţie de 90%", ca şi enumerarea "realizărilor" pentru care s-aucheltuit banii împrumutaţi au fost surprinzătoare.
Ne-au lipsit, pentru o înţelegere deplină, cei 10% conform căroraaducerea la normalitate a ţării va începe ceva mai târziu, încontextul unui eventual nou acord de împrumut!
Ar mai fi de menţionat că în timpul întâlnirii am avut senzaţia căpluteşte în aer întrebarea: dacă tot ştim atât de bine ce netrebuie pentru a reveni la normalitate, de ce nu suntem în stare săo facem singuri?
Şi o precizare de ordin personal:
Am fost un adept al intervenţiei FMI din noiembrie 2008 pentru a seevita un colaps al leului. Ceea ce realizez însă acum, este,citându-l pe Lucian Davidescu: "Singurul moment în care unfinanţator de profilul FMI poate fi util este momentul treziriieconomiei la realitate, iar condiţia fără-de-care-n-are-rost esteschimbarea unui guvern incompetent cu unul competent. Tamponul decapital îi poate da timp să rezolve ce-i de rezolvat. Iar timpul senumără în zile şi săptămâni, în niciun caz în ani. Însă când unguvern incompetent se schimbă cu un alt guvern incompetent, baniiFMI nu sunt altceva decât o fundătură. Un împrumut cere altîmprumut până când se întâmplă ceva care să rupă spiralaîndatorării: trezire sau faliment."
Florin Pogonaru este preşedintele AsociaţieiOamenilor de Afaceri din România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
