Ce am aflat despre inflaţia din ianuarie 2013? Imaginaţi-vă că aveţi dinaintea ochilor trei ecrane. Şi că toate trei redau filmul preţurilor, cu notele specifice începutului de an. Fiecare ecran fiind destinat mişcării preţurilor şi tarifelor de pe un mare segment al pieţei de consum: primul - al mărfurilor alimentare; al doilea - al mărfurilor nealimentare; al treilea - al serviciilor.
Să reţinem, apoi, că trei categorii de cifre (dintre cele înscrise în acest tablou) au importanţă în calculul inflaţiei: 1) ponderea; 2) rata de creştere; 3) influenţa. Ponderea, exprimată printr-un număr de puncte, a suferit schimbări în acest an: a crescut numărul de puncte la mărfuri alimentare şi a scăzut la mărfuri nealimentare şi la servicii. Urmărind deci cât cântăreşte partea în raport cu întregul sau cât reprezintă un detaliu (un anume indicator sintetic, să spunem cartofi sau energie electrică), aflăm ce influenţă poate să aibă în întregul tablou mişcarea preţurilor la numai câteva produse.
Rata de creştere ne arată că preţurile la cartofi au urcat şi în ianuarie 2013 cu 8,84 la sută. Cu o pondere de numai 88 de puncte, raportată la un total de 10.000 de puncte, cât însumează cele trei ecrane, respectivul indicator sintetic strică de câteva luni rata inflaţiei. A stricat-o şi în ianuarie. Deşi s-au mişcat încet preţurile la pâine, carne, peşte, unt, miere de albine, cafea, chiar şi la ulei şi la multe alte produse, trei poziţii (cartofii, fasolea şi fructele) au urcat media mărfurilor alimentare la 1,24 la sută.
Pe al doilea ecran, cel al mărfurilor nealimentare, mişcarea a fost de asemenea lentă la frigidere, congelatoare, articolele de menaj, confecţii, tricotaje, încălţăminte, gaze, energie termică şi încă la multe alte produse. Cele mai multe! De unde, atunci, rata mare, de 2,04 la sută, din ianuarie 2013? Răspunsul apare pe ecran. Să-l detaliem. În ianuarie dezechilibrul s-a produs doar la două mărfuri. În primul rând la electricitate: plus 10,38 la sută. Apoi la ţigări: 3,56 la sută. Ambele preţuri au ponderi mari (528 de puncte energia electrică şi 607 ţigările şi tutunul).
Pe al treilea ecran, cel al serviciilor, numai tarifele la poziţia apă, canal şi salubritate au sărit peste medie: plus 1,59 la sută. În rest, stagnări sau chiar scăderi la telefoane şi la transporturi.
Aşadar, dintre cele trei tablouri ce înfăţişează dinamica pieţei de consum din România, cu mii de produse, numai şase produse (cartofii, fasolea, fructele, ţigările, electricitatea, canalizarea) s-au scumpit atât de mult încât au produs un şoc inflaţionist în ianuarie 2013. Dovadă că inflaţia noastră nu seamănă în niciun fel cu cea descrisă în cărţi. De fapt, este atipică, fiindcă nu i se potrivesc niciun fel de tipare.
Şi dacă lucrurile stau aşa, mai putem numi acest fenomen inflaţie? Potrivit cărţilor: da. Potrivit realităţii pieţei, avem de-a face cu un nou concept: inflaţia statistică. Un anume tip de inflaţie în care mii de preţuri, deşi cuminţite, lasă impresia de nervozitate inflaţionistă din cauza unei simple medii statistice. Desigur, ponderate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
