La Brasov, compania "Tractorul" a intrat in moarte clinica. Muncitorii uzinei, cati au mai ramas, au pregatit cosciugul si l-au dus in fata Prefecturii.
Dispare "Tractorul", una dintre cetatile industriei construite in anii socialismului. Faptul obliga la reflectii. Caci vechile uzine n-au fost ridicate de Ceausescu. Le-au facut romanii si tot ei le-au platit. Pretul a fost imens: o jumatate de secol de strans cureaua. Si iata ca, acum, in vremurile noi, cand firesc ar fi ca tot ce s-a investit sa aduca profit si bunastare, am tot ingropat fabrici, combinate, platforme. "Tractorul" nu-i in aceasta serie neagra, nici prima victima si desigur nici ultima.
Din perspectiva economiei de piata, sistem la care am aderat, mortile in serie din industria romaneasca sunt explicabile. Au murit companii unde au dominat eficienta modesta si absenta competitivitatii. Toate au produs... pierderi in loc de profit. Si, in plus, au produs inflatie, din cauza lor in primul rand, preturile crescand adeseori haotic. Asa ca populatia, care a primit tot mai multi bani, a cumparat cu ei marfuri tot mai putine. In acelasi timp, romanii s-au cam saturat sa li se tot spuna cat de grav bolnava este economia noastra. Ei vor sa stie cand vor trai altfel.
Am cazut in capcana unui cerc vicios. Populatia si-a dorit prosperitate. A urmat insa, destul de repede, dezamagirea, sub atacurile succesive ale inflatiei, ale deficitelor comerciale si bugetare, ale uriaselor pierderi din companiile statului. Deziluzia s-a dovedit a fi si mai dureroasa. Chiar periculoasa, fiindca a dus deseori la demonetizarea prioritatilor noii istorii: economia de piata, privatizarea, libera initiativa. Si la descurajarea populatiei.
Revitalizarea vechilor uzine a fost un balon de incercare. Un test mai mult decat spinos. Dar reactia a intarziat. Lucru explicabil, intr-un anumit fel, fiindca societatea romaneasca nu se astepta sa fie supusa unui astfel de test. Si nici nu a fost pregatita sa-l treaca. Noi nu numai ca n-am incheiat restructurarea intreprinderilor construite in cursul industrializarii din anii e60-e70, dar inca n-am ispravit nici macar dezbaterea legata de acest proces.
Binomul restructurare-retehnologizare s-a dovedit a fi problema cea mai grea. Fiindca nimic din ceea ce ne dorim - productivitate, eficienta si in final bunastare -, nu vom avea fara ca mai intai sa desavarsim un program inteligent de restructurare si retehnologizare. Desigur, in conditiile unei piete functionale.
E drept, programe de restructurare si de retehnologizare am avut destule. Toate incepeau insa cu promisiuni si se incheiau cu bune intentii. Putine au prins viata.
Romania are nevoie de programe care sa inceapa cu bani si sa se incheie tot cu bani. Eficienta - principala sursa a bunastarii dupa care tanjim - e scumpa. N-o vom putea obtine fara investitii in restructurare si retehnologizare. Dupa ce vom avea eficienta, vom avea si bunastare. Acum, insa, intr-o tara cu o industrie a carei restructurare inca nu s-a incheiat, in timp ce ideea de retehnologizare ne produce socuri numai la simpla ei rostire, muncitorul roman e platit, in medie, doar cu 250-300 de euro pe luna. Eficienta muncii in Romania fiind de 10-15 ori mai mica decat in tari vest-europene avansate.
De ce au romanii nevoie de reforma? Pentru ca au nevoie de case confortabile in care sa locuiasca, de hrana indestulatoare, de un standard de viata ridicat. Si mai au nevoie de ceva: sa nu-si piarda industria, cat a mai ramas din ea. Dar la toate aceste lucruri nu vom ajunge fara reforma economica. In fapt, fara restructurare si fara retehnologizare.
Daca noi n-am ajuns, inca, la bunastarea visata, asta se intampla pentru ca reforma a intarziat. Din aceasta cauza munca si-a pierdut stimulentele. Preturile s-au rupt de valoarea adevarata a bunurilor si serviciilor. Productia si consumul s-au dezechilibrat ingrijorator. Directia cea buna nu poate fi alta decat indreptarea economiei cu fata catre piata. Cuplata cu educarea populatiei intr-un spirit nou: cel al economiei de piata.
"Tractorul" este victima acestei conjuncturi nefericite. Desigur, salariatii - de sus pana jos, serie dupa serie - au contribuit si ei la acest final: falimentul. Pentru ca valoarea muncii, pe care o exprima produsele, depinde si de salariati: de pregatirea lor, de spiritul lor competitiv, de cultul lor pentru performanta. Nu insa salariatii constituie factorul determinant. Intervin multi alti factori, intre care tehnologiile, managementul, organizarea productiei, climatul in care se desfasoara munca. Acesti din urma factori, intr-o masura decisiva, au trantit "Tractorul".
Dramatic este si faptul ca "Tractorul" cade acum, intr-un timp optim pentru schimbari esentiale. In bine. Dezinflatia e consolidata. Cresterea economica a devenit o certitudine. Putem gandi, deja, cum sa fie cuplate restructurarea si retehnologizarea intr-un proces complex, care sa fie demarat in conditii optime. Fara indoiala, cu inteligenta, cu scopuri clare si cu bani pentru investitii.
Continuare " miercurea viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
