Am avut parte de o vara grea: canicula, seceta, inundatii. Si iata ca, ieri, prin Institutul National de Statistica, vara 2007 ne-a trimis si ultimul decont. Drastic. Pentru ca inflatia, in august, a fost peste asteptari. Banca Nationala prevazuse o crestere a preturilor cu 0,60 - 0,70 la suta. Saltul a fost insa mai mare: 0,86 la suta. Fapt ce a impins inflatia anualizata pana la 4,96 la suta.
Avem motive de ingrijorare? Fireste ca nu. Mai ales daca privim in anii din urma. De la 54,8 la suta, rata inflatiei din anul 1999, am ajuns, in acest an, la o calmare accentuata a cresterii preturilor, pana la 4-5 la suta. Raportand insa luna august la cresterile din lunile anterioare, vedem ca decontul e cel mai mare din acest an: 0,86 la suta. Dupa 0,2 in ianuarie, 0,04 in februarie, 0,07 in martie, 0,52 in aprilie, 0,64 in mai, 0,14 in iunie si 0,29 in iulie.
Asadar, record in august. De unde ni se trage? In primul rand de la paine. Produsul cu ponderea cea mai mare in cosul de inflatie: 657 de puncte. Si cu o crestere a preturilor, in august, cu 3,64 la suta. De aici, un aport inflationist de 0,24 puncte procentuale. Apoi de la oua. Ponderea lor e mica, de numai 80 de puncte. Dar o crestere mare a pretului, cu 13,55 la suta, a determinat un aport inflationist semnificativ, de 0,11 puncte procentuale. Au urmat legumele si conservele de legume. Ponderea: 399 de puncte. Cresterea preturilor: cu 3,83 la suta. Aport inflationist de 0,15 puncte procentuale. Capacul l-au pus telefoanele. Pondere mare: 552 de puncte. Crestere a tarifelor de asemenea mare, cu 3,01 la suta. Si cu un aport inflationist de 0,17 puncte procentuale.
Concluzia e limpede. Inflatia corectiva a operat la o singura pozitie: telefoanele. Inflatie structurala n-am avut in august. Asadar, grosul inflatiei ni s-a tras de la seceta si de la inundatii. Si, desigur, de la tam-tam-ul facut de patronate cu privire la inevitabilitatea cresterii preturilor in aceasta vara.
Dupa ce, in august 2006, am avut o inflatie cu minus, in august 2007 am inregistrat cel mai mare plus din acest an. Nu inseamna insa ca pierdem dezinflatia. Calculele arata ca va fi mentinuta. Si chiar daca, dintre cele douasprezece tari cu un traseu bine conturat pe calea integrarii europene, zece primind laurii in 2004, in timp ce doua, Romania si Bulgaria, abia in 2007, noi am fost ultimii care am trecut la inflatia cu o cifra, am dovedit deja ca suntem in stare sa consolidam dezinflatia si sa ne apropiem de masurile UE. Ne ajuta substantial si avansul luat in liberalizarea proceselor economice.
Are inflatia legatura cu piata libera? Mai mult, poate fi masurata buna functionare a pietei libere cu dinamica inflatiei? Raspunsul este categoric afirmativ. Iar faptul ca in topul libertatilor economice dinamica inflatiei este unicul criteriu pentru nota la politica monetara e cea mai buna confirmare.
E drept ca si multe tari totalitare, care au ingradit libertatea pietelor, au reusit sa stavileasca inflatia. Dar numai pentru un timp. Inflatia a fost reprimata o vreme, preturile fiind tinute in frau pe cai administrative, dar in cele din urma au scapat si au luat-o razna. Cazul Romaniei este dintre cele mai semnificative. Piata libera functionala fara preturi libere nu exista. Dar nici o piata unde preturile, chiar libere fiind, in cea mai mare parte, galopeaza ani la rand nu poate fi socotita functionala.
Pana in '99, inclusiv, Romania nu a putut trece la un proces continuu de dezinflatie. Deseori, inflatia s-a ambalat, in special ca urmare a corectiilor de preturi. Apoi, insasi liberalizarea preturilor s-a facut gradual si s-a lungit pe mai multi ani. Timp indelungat nu au putut fi evitate distorsiuni grave. Preturile au fost sufocate artificial. Scaderea ratei inflatiei in 2000, de la 54,8 la suta in 1999 la 40,7 la suta, a fost un semnal de vremuri noi. A inceput o etapa benefica: din 2000 si pana in prezent inflatia s-a transformat in dezinflatie. O dezinflatie graduala, care acum s-a consolidat.
Dezinflatia-soc ar fi avut mari dezavantaje: scaderea valorii economiilor populatiei, pierderi mari in sistemul bancar, reducere dramatica a valorii activelor. Optiunea pentru o dezinflatie graduala a impus insa o cerinta majora: ca politicile monetara, valutara, fiscala, salariala si de restructurare sa fie aduse in coordonate rationale. In plus, a fost nevoie sa fim realisti, sa calculam cu exactitate cat poate fi redusa inflatia in timp ce mai erau de facut si corectii.
Sigur, corectii vor fi si de aici inainte. Dar, incepand cu anul 2000, timpul corectiilor majore a trecut. Corectiile de acum nu mai pot sa produca socuri inflationiste. Sigur, mai sunt probleme nesolutionate. Nu s-a facut inca necesara corectie la energie. Dar dezinflatia, inteleasa ca un proces gradual de temperare a cresterilor de preturi, a devenit constanta.
Intr-un fel, dezinflatia a devenit deja un proces inertial. A fost acumulat un potential de reducere a inflatiei si el poate fi fructificat. Cu o conditie: sa nu fie facute erori mari.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
