Opinii

Avea 9 ani la Revoluţie. De unde o fi învăţat să vorbească precum activiştii de partid?

Avea 9 ani la Revoluţie. De unde o fi învăţat să vorbească precum activiştii de partid?

Autor: Sorin Pâslaru

09.04.2012, 09:46 9363

Avea 9 ani la Revoluţie, dar când tânărul ministru al transporturilor răspunde la întrebarea: "Cum de România cheltuie 3,3 mld. euro pe infrastructură anual şI nu se văd rezultatele?" astfel: "A lipsit coerenţa în prioritizare", primul gând este că o nouă generaţie de politruci a năpădit guvernul.

"Situaţia (lipsa de rezultate -n.red.) se explică, în primul rând, prin lipsa unei planificări adecvate, prin lipsa unui portofoliu de proiecte clar şI în special prin lipsa coerenţei în prioritizare", a sunat răspunsul complet al domnului ministru Alexandru Nazare în cadrul unui interviu acordat recent Ziarului Financiar.

Acum vorbele de lemn sunt "prioritizare", "planificare", "coerenţă", "portofoliu". Până în 22 decembrie 1989 ziarele erau pline de titluri ca acesta: "Noile obiective industriale, cât mai grabnic în circuitul economic".

Poate fi adevărat că banii sunt aruncaţI pentru că nu există "prioritizare" şI "portofoliu", dar de ce au ajuns aceşti tineri, absolvenţI de facultăţi politice de stil nou, să vorbească atât de lemnos ca înaintaşii lor de la Ştefan Gheorghiu, fosta şcoală de cadre a PCR? De ce nu spun simplu: am cheltuit banii pe şosele de care nu aveam nevoie.

Să fie oare din cauză că profesorii fondatori ai noilor şcoli de administraţie publică din România, cum este domnul Vasile Secăreş, sunt foşti profesori la Ştefan Gheorghiu?

În sfârşit, acesta este produsul de "ENA a România" (ENA este Ecole Nationale d'Administration, şcoala de cadre a statului francez) şi aceştia sunt oamenii care vor face politica ţării de acum încolo.

Ceea ce este însă nou şi înspăimântător pe alocuri este lipsa de empatie a acestor lideri de stil nou, cărora nu li se poate reproşa nici o legătură directă cu puterea de dinainte de 1990, la percepţia publică. Parcă loveşti o minge într-un perete dur.

"Domnule ministru, în infrastructură e jaf naţional". "Nişte paşI au fost făcuţI iar în continuare pot să vă dau câteva exemple: e un lucru pe care îl facem cu expertiză internaţională. Vom avea pentru Autoritatea de Management a Fondurilor Europene experţI de la BEI care vor redesena modul în care aceasta lucrează. Deja lucrăm cu JASPERS în acest sens".

"Domnule ministru, cheltuiţi banii cu aceleaşi şi acelaşi firme ai căror patroni îşi cumpără maşini de un milion de euro".

"În primul rând, e vorba de politica de achiziţii. Iar aici noi am pus în practică împreună cu DG Regio şI Comisia Europeană un plan de a standardiza documentaţiile de achiziţie publică".

De această dată nu mai sunt aduse "prioritizările" şi "portofoliile" în faţă. Sunt invocate, ca nişte mantre, celelalte paveze ale înalţilor funcţionari români, instituţiile internaţionale: Autoritatea de Management, BEI, JASPERS, DG Regio, Comisia Europeană.

Ce proces de selecţie îi schimbă pe aceşti oameni încât îi face de nerecunoscut şi îi face să se îndepărteze de realitatea străzii, a şoselei pe care ar trebui s-o administreze?

Sunt oameni cu studii în străinătate, vorbesc două-trei limbi străine, au unde să se angajeze în orice moment, de ce nu au curajul să vină şi să spună: da, e o hoţie aici, luăm toate contractele la rând, e inadmisibil cum au fost cheltuite în fiecare an miliarde de euro şi să nu avem decât două bucăţi de autostradă.

Oare chiar nu înţeleg că această ţară se scufundă pe zi ce trece dacă merge în acest ritm al creşterii datoriei publice fără ca nimic să rămână în urmă? Oare chiar nu înţeleg că cea mai mare problemă sunt miliardele de euro aruncate, iar la Transporturi este cea mai mare gaură, cea mai mare hemoragie de bani?

Că Grecia şi Portugalia asta au făcut - au cheltuit zeci de miliarde de euro, iar acum nu mai au de unde să plătească?

Păşind în holul larg al ministerului, anost, acelaşi ca în urmă cu 30 de ani de când a fost construită clădirea, păzit de un jandarm în uniformă albastră cu rol de secretară la intrare (apropo - de ce nu au ministerele din România secretare la recepţie, nu jandarmi, ca în orice ţară sau la orice companie civilizată?), realizezi că de fapt puţine s-au schimbat.

Cei care conduc ţara în prezent sunt la fel de rupţi de realitate ca şi cadrele de acum 25 de ani, cu deosebirea că cei de atunci măcar aveau obsesia de a inaugura ceva, o clădire, o fabrică, cu orice preţ, chiar dacă presupunea un efort sufocant pentru economie, chiar dacă erau clădiri sau combinate gigant de care nu era nevoie. Cei din prezent parcă ar fi undeva deasupra, într-o levitaţie de unde nu se vede nici mizeria din Gara de Nord, nici microbuzele modificate din maşini de marfă care se zdrobesc pe şosele, nici autogările amenajate ca în ţările de lumea a treia în curtea unor case, nici podurile care stau rupte de şapte ani cum este cel de la Grădiştea (judeţul Giurgiu), nici apa minerală de 2 euro din aeroport, dublă faţă de Frankfurt, nici ruşinea legăturii dintre gară şi aeroport cu un tren care te opreşte în câmp să te transbordeze într-un autobuz.

Nu pot acţiona şi obţine rezultate cei care nu cred în interiorul lor că merită să lupte. Aceşti oameni noi de la vârf nu pot schimba România dacă nu sunt convinşI ideologic că au o şansă, că au puterea şi pot transforma ţara. Un strop de indignare, arătaţi că trăiţi, că aveţi viaţă, d-le ministru. Aveţi semnătura, luaţi-vă şi libertatea de a gândi şi de a spune ce gândiţi. Altfel sistemul vă va trage la fund ca o mlaştină.

AFACERI DE LA ZERO