Încă un scandal la bursă, încă un CEO demis. Nu ar trebui să mai mire pe nimeni.
Mai curând ar fi surprinzătoare ştirea că anul acesta o companie se va lista la bursă sau că brokerii s-au pus de acord cu fondurile de investiţii, cu SIF-urile, cu conducerea BVB şi cu CNVM ca să promoveze piaţa de capital, să atragă investitori, să dezvolte bursa sau măcar să nu se mai certe.
De şapte ani de când bursa s-a transformat în companie scandalurile se ţin lanţ. Toată lumea vrea să fie şef la bursă şi să-i cheltuiască banii. Toţi promit relansare, dezvoltare, strategie, proiecte. Toţi visează să conducă o bursă ca în Polonia sau Austria. Dar nimeni nu face nimic.
De când bursa le-a fost dată cadou brokerilor, cred că cel puţin jumătate dintre şefii firmelor de brokeraj locale au trecut prin consiliul de administraţie. Dar au trecut degeaba, pentru că nu a rămas nimic în urma lor.
În 2013, tranzacţiile medii zilnice de pe bursă sunt puţin sub 7 milioane de euro, mai puţin decât în 2005, numărul de investitori activi este de câteva mii, iar capitalizarea este de vreo 13 miliarde de euro, cât era şi acum opt ani.
În loc de 60 de companii listate acum sunt 80 (pe piaţa principală), dar nu e niciun merit al vreunei conduceri a BVB. Majoritatea sunt venite de pe RASDAQ. Puteau fi măcar 200 dacă bursa se zbătea mai mult să clarifice o dată pentru totdeauna problema RASDAQ.
Mai sunt vreo trei primita cadou de la stat (Transelectrica, Transgaz şi Fondul Proprietatea) şi câteva firme private care au fost atrase de mirajul bursei în perioada de boom (Alumil, Teraplast).
Finanţarea prin bursă este aproape zero. În afară de obligaţiunile GDF Suez de anul trecut, listate mai mult la insistenţele fondurilor mutuale şi de pensii locale, atragerea de capital de pe bursă a lipsit aproape cu desăvârşire în ultimii ani. E drept că mai e câte o majorare de capital din când în când, dar în astfel de operaţiuni subscriu doar câţiva acţionari. De aici şi până la a avea o piaţă de capital funcţională este însă un drum ca de la Pământ la Lună.
Unde mai pui că firmele de brokeraj au început să dispară pe capete. Au început cele mici, cu probleme, pentru ca să ajungă să plece din piaţă nume grele precum ING şi UniCredit. Toţi se plâng că le merge prost, dar orgoliile sunt atât de mari încât mulţi preferă să dispară decât să-şi unească forţele pentru a da bursei o strategie şi o direcţie comună de dezvoltare.
De fiecare dată când unul vine cu o idee, se găsesc imediat câţiva care să-i spună de ce nu e bună, că omoară piaţa, că e o tâmpenie şi că ăla e prost (atacurile la persoană şi miştourile sunt o permanentă sursă de divertisment pentru brokeri).
Întodeauna se găseşte câte vreo firmă de brokeraj cu 1-2 milioane de euro tranzacţii pe an care să se opună oricărui proiect mai revoluţionar. De fiecare dată se dovedeşte că cel care are vreo iniţiativă e fraier. Aşa că mulţi preferă să nu mai facă nimic, decât să-şi ridice pe toată lumea în cap sau să-i iasă vorbe în piaţă.
De 17 ani de când există Bursa de Valori Bucureşti e aceeaşi mâncătorie. Doar că în primii zece ani bursa a fost o instituţie de interes public şi a funcţionat după regulile de la stat (adică s-au certat mai discret). În 2006, însă, bursa s-a "privatizat". Firmele de brokeraj care existau la acea dată, vreo 67 la număr, aşa zişi "membri fondatori" ai BVB au primit acţiuni gratuite. Ca să nu fie cu supărare, fiecare a primit câte o felie egală (1,4811% din acţiuni), indiferent dacă tranzacţiona 100 de milioane de euro pe an şi contribuia cu câteva sute de mii de euro la veniturile BVB sau avea tranzacţii de 1 milion de euro pe an şi aducea 1.000 de euro în conturile companiei.
N-a fost cu supărare atunci, dar de-atunci numai certuri. Pentru că firmele mari de brokeraj consideră că datorită lor există bursa şi cer comisioane de tranzacţionare mai mici, platformă de tranzacţionare modernă (conturi globale), iar firmele mici spun că trebuie să trăiască şi ele.
Iniţiative au fost de-a lungul timpului. Nu poate nimeni nega asta. Prin 2008, unii brokeri mari din Consiliul Bursei vroiau piaţă OTC, unde să-şi facă tranzacţiile în condiţii mai avantajoase pentru ei. Câte certuri au fost atunci pe tema asta. În final nu s-a întâmplat nimic. Acum, unii membri ai Consiliului susţin schimbarea politicii tarifare. Din nou scandal, iar la AGA acţionarii nu au venit să voteze şi probabil că în aprilie se va întâmpla acelaşi lucru.
Prin CA-ul bursei au trecut în ultimii şapte ani oameni de la BCR, Raiffeisen, UniCredit, Banca Transilvania, Alpha Bank, Broker Cluj, IFB, Romcapital, Estinvest, Eldainvest, Intercapital Invest, Prime Transaction, Tradeville, Intervam, Finaco, şi alţii. Iar celelalte firme de brokeraj au avut reprezentanţi în conducere la Depozitarul Central, Casa de Compensaţie Bucureşti, Fondul de Compensare a Investitorilor.
După mandatul de aproape 15 ani al lui Stere Farmache, atât de contestat de toată lumea, în funcţia de director general au fost aduşi Valentin Ionescu (broker) şi Victor Cionga (bancher de investiţii). Ambii au fost demişi pentru rezultate nesatisfăcătoare.
Membri în CA sau executivi, toţi au încasat bani frumoşi de la bursă, dar niciunul nu are prea multe realizări cu care să se laude.
De fiecare dată când cineva a deranjat pe altcineva au urmat demiteri, noi alegeri, pârâturi la CNVM, trădări, împăcări. Unii s-au trădat şi s-au împăcat de atâtea ori că au ajuns mai ceva ca personajele din telenovele.
E fascinantă piaţa de capital din România. Evoluţiile şi revoluţiile seamănă cu mişcarea electronilor dintr-un atom. Atâtea energii consumate pentru ceva care, la fel ca şi un atom, e atât de mic că aproape nu se vede cu ochiul liber!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
