Anul 2011 a fost un an norocos pentru România. Creşterea economică înregistrată a fost obţinută mai mult datorită unor factori conjuncturali şi mai puţin datorită unor factori structurali. Astfel, agricultura şi exporturile au făcut ca România să nu aibă încă un an de recesiune. Practic, revenirea economiei a fost determinată în mare măsură de efectele unei anumite reveniri a economiilor europene şi mai puţin un efect al programelor stabilite cu FMI. De altfel, aşa cum remarcă şi profesorul Joseph Stiglitz, când o ţară a intrat în criză, fondurile şi programele FMI de cele mai multe ori nu şi-au atins ţinta, iar uneori chiar au înrăutăţit situaţia economică, mai ales în dauna celor săraci.
În primul rând, pentru că nu a fost stabilit un diagnostic privind adevăratele cauze care ne-au condus la actuala situaţie economică. Neexistând un diagnostic real, evident că nu a fost posibil să se stabilească un plan de redresare pe termen mediu şi chiar pe termen lung. Aceasta a făcut că în ultimii ani să nu poată fi luate măsuri care să pregătească revenirea economiei pe baze solide. Nu s-a semănat nimic şi acum nu avem ce să culegem. Astfel, nu s-au realizat decât ajustări, de cele mai multe ori dureroase, fără a pune ceva în loc.
S-au urmărit doar ţinte macroeconomice impuse, uneori efemere, şi într-o mică măsură în concordanţă cu realitatea economică. Pentru atingerea acestor ţinte, ne-am bazat doar pe efectul teoretic al măsurilor luate, fără să ţinem seama şi de efectul economic real. Nu s-au luat măsurile proactive necesare pentru contrabalansarea consecinţelor efectelor de propagare, care de cele mai multe ori au fost negative.
Cu puţin noroc, am obţinut cifre bune la nivel macroeconomic, dar care nu au şi o corespondenţă pe măsură în economia reală. Nu se poate avea o creştere sustenabilă bazată doar pe exporturi fără investiţii creatoare de valoare adăugată şi locuri de muncă. Măsurile de austeritate luate sau impuse până acum nu au permis crearea unui spaţiu propice pentru o creştere economică semnificativă şi sustenabilă. E greu să creşti şi să te dezvolţi în condiţiile restrictive ale unei politici de austeritate.
Prin măsurile de austeritate am redus deficitul, pe seama sacrificării capitalului uman şi fizic, cu efecte greu de cuantificat pe termen lung. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în învăţământ şi sănătate, iar regenerarea capitalului uman presupune cicluri lungi şi costuri foarte mari. Astfel, în România s-au redus continuu investiţiile în oameni şi tehnologie, ceea ce a împiedicat ca România să devină, pe termen mediu, cu mult mai competitivă.
Trebuie subliniat faptul că economia românească este, în acest moment, dezarticulată. Coloana vertebrală a economiei, ce ar fi trebuit să fie reprezentată de IMM-uri şi de o clasă de mijloc semnificativă, a fost mult slăbită atât din cauza crizei economice, dar şi din cauza măsurilor de austeriate luate în ultimii ani. De asemenea, capitalul autohton, un alt element care dă soliditate unei economii, este pe cale de dispariţie având o pondere din ce în ce mai redusă. Astfel, doar o mică parte din sistemul financiar sau din primii 100 de exportatori sunt cu capital românesc. Să nu uităm şi de sistemul energetic şi de resursele naturale sau de celelalte domenii de importanţă naţională, unde nu mai deţinem controlul.
Trebuie să avem în vedere că anul 2012 este unul electoral şi este greu de crezut că nu vor apărea pomenile electorale. Se vor deschide multe supape ale bugetului public către clientela politică, fie prin intermediul cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, fie prin cheltuielile cu investiţiile. Probabil vor apărea multe investiţii ce reprezintă un consum definitiv de resurse, în timp ce investiţiile cu efect mare de multiplicare vor fi sacrificate. De asemenea, în 2012 România trebuie să ramburseze o parte importantă din datoria contractată de la FMI. România poate înregistra probleme serioase cu finanţarea datoriei în 2012, pentru că mai mult de jumătate este în valută, iar băncile străine îşi vor reduce semnificativ expunerea pe Europa de Est.
Nu în ultimul rând, evoluţia situaţiei economice din Europa ne va influenţa în mod semnificativ dezvoltarea în următorii ani. Datoriile acumulate la nivelul statelor europene sunt imense şi sunt greu de acoperit în condiţiile în care economiile stagnează. Programele de austeritate aplicate în toată Europa e greu de crezut că vor genera prea curând creşteri ale economiilor, suficiente pentru stabilizarea datoriilor. Şi aceasta întrucât politicile restrictive aplicate în perioade de stagnare nu conduc la repornirea economiei ci, dimpotrivă, e posibil să o încetinească şi mai mult. În aceste condiţii, datoriile se acumulează în continuare, iar efectele adverse ale programelor de austeritate se manifestă deplin în timp. Lipsa de reacţie a liderilor politici la nivelul UE a accentuat şi mai mult criza şi a determinat pierderea încrederii investitorilor şi a pieţelor.
Măsurile luate până acum nu au făcut altceva decât să amâne luarea unor decizii severe. Probabil anul acesta se va asista la astfel de măsuri. E posibil ca unele ţări să între în default, iar volatilităţile şi neîncrederea investitorilor să se menţină la cote înalte şi în 2012. Între ţările UE există mari discrepanţe privind competitivitatea, disciplina fiscală şi apetitul pentru acumularea de datorii, ceea ce va menţine tensiunile în spaţiul european. Criza datoriilor suverane e departe de a fi rezolvată şi e pe cale să accentueze mult criza sectorului financiar. Şi să nu uităm că, spre deosebire de SUA, economiile din UE depind într-o proporţie foarte mare de finanţarea prin creditare. Astfel, riscul ca ţările din UE să se reîntoarcă în recesiune este foarte mare. Dependenţa de situaţia economică din UE, atât din punctul de vedere al exporturilor, cât şi din punctul de vedere al finanţărilor, reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilităţi pentru România. În cazul în care tăvălugul recesiunii economiilor europene se va declanşa, acesta nu ne va ocoli, cu toate "centurile de siguranţă" pe care, cu mari sacrificii, am încercat să le creăm.
Prof. univ. dr. Moisă Altăr, Prof. univ. dr. Dan Armeanu, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
