Dupa 1995, reforma structurala, ca forma de dezvoltare a unei economii, a fost demarata si in Romania. Atunci au inceput marile privatizari, intr-un ritm timid fata de necesitatile economiei, dar care au continuat intr-un mod spectaculos, in special dupa anii 2000. De-a lungul timpului, banii obtinuti din privatizari puteau fi folositi in diferite scopuri: fie pentru reindustrializare, fie pentru dezvoltarea agricola, fie pentru urgente.
In marea majoritate a cazurilor, resursele financiare provenite din acest proces de reforma economica, au fost folosite pentru diminuarea stocului datoriei publice interne. Decizia de a utiliza aceste sume cu o asemenea destinatie venea tocmai pentru ca Romania, dupa 1990, a fost lipsita de credibilitate pe pietele financiare internationale, ne imprumutam cu costuri foarte mari. S-au suparat oamenii, s-au suparat politicienii, dar in final decizia a fost aceea ca aceste resurse sa nu fie utilizate decat in scopul diminuarii datoriei publice.
Perioada 2000-2005 poate fi caracterizata drept cea mai de fond si radicala perioada de reforme structurale si privatizari majore. Astfel, in acest rastimp, s-au privatizat combinatele siderurgice, s-a privatizat cea mai mare companie producatoare si distribuitoare de petrol, au inceput marile privatizari in domeniul energetic. Probabil ca, in 2006, se vor finaliza si privatizarile celor mai importante banci unde statul detine actiuni semnificative: BCR si CEC.
In ultimii ani, aceasta politica a contribuit la diminuarea semnificativa a stocului datoriei publice interne, ajungand la finele anului trecut la aproape 4% din PIB. Daca tinem cont si de faptul ca datoria publica externa s-a situat la sub 20% din PIB, Romania este astazi una dintre tarile cu cea mai scazuta datorie publica interna si externa dintre toate tarile din Europa.
Pana la sfarsitul anului 2006 este posibil ca, prin privatizarea BCR, CEC si a distributiilor de energie electrica, Romania sa obtina intre 2 si 3 miliarde de euro. Care va fi destinatia acestor fonduri? Mai este oare necesar sa le folosim pentru diminuarea stocului datoriei publice interne? Cred ca Guvernul actual trebuie sa-si reconsidere politica utilizarii acestor fonduri avand in vedere obiectivul imediat: aderarea Romaniei la UE.
Guvernul ar trebui sa elaboreze un program coerent de dezvoltare si sa puna in practica o reforma structurala profunda a sistemului de pensii sau a sistemului de asigurari de sanatate. Vor fi necesare sume importante de bani si, nu in ultimul rand, cunostinte pentru aplicarea acestor reforme.
De aceea consider ca aceste fonduri obtinute de catre statul roman in urma privatizarilor nu mai trebuie utilizate pentru reducerea stocului de datorie, ci pentru finantarea unui program ambitios de continuare a reformelor structurale in domenii foarte importante. Aceasta decizie politica va fi cruciala, atat in negocierile cu institutiile financiare internationale, cat si cu Comisia Uniunii Europene. Nu trebuie sa uitam ca privatizarea BCR, CEC si a distributiilor de energie sunt ultimele privatizari importante din Romania, prin urmare, nu vom mai avea o a doua sansa, nu ne putem permite sa gresim.
Dilema cea mai grea de rezolvat va fi legata de sectorul sau sectoarele care vor putea beneficia de aceste resurse. Este nevoie de bani si pentru infrastructura, este nevoie de bani si pentru reformarea sectorului de pensii, pentru educatie si sanatate, dar mai presus de toate trebuie sa existe un program coerent. Sustin cu tarie utilizarea fondurilor din privatizare pentru continuarea reformelor.
* Mihai Tanasescu este deputat PSD, fost ministru al finantelor (2001-2004)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
