La 18 ani de la lansarea Top 100 Cele mai valoroase companii din România, forţa companiilor locale începe să se contureze.
În primele 10 din ediţia actuală, 2023, şapte companii sau bănci sunt cu capital românesc, de stat sau privat sau fondate în România: Hidroelectrica (de stat), UiPath (fondată în România), Pavăl Holding (capital privat românesc), Banca Transilvania (capital privat românesc majoritar), Romgaz (capital de stat), emag (fondată în România), Nuclearelectrica (stat).
Aceasta înseamnă că s-a format un nucleu de forţă în jurul căruia se poate construi mai departe, dar de acum înainte va mai depinde şi de conexiunile care va trebui făcute între aceste mari companii pentru care deciziile sunt luate la Bucureşti, la Bacău, la Târgu- Mureş sau la Cluj-Napoca.
Având în vedere noua situaţie creată, este cazul ca businessul local să-şi asume o serie de obiective generale pentru toată economia, eventual împreună cu liderii politici, chiar dacă aparent nu sunt astăzi sau nu sunt percepuţi ca fiind capabili să stabilească astfel de obiective pe termen lung.
Top 30 cele mai valoroase companii din România în 2023. (Vedeţi Top 100 integral pe ZF Corporate)
Însă, fiecare ţară are nevoie de o coloană vertebrală a businessului, iar planurile pe 5-10 ani ale celor mai mari companii de fapt determină evoluţia generală a celorlalte afaceri de mai mici dimensiuni. Primele 1.000 de companii din România ca cifră de afaceri deţin o pondere de 50% din totalul companiilor locale.
La rândul lor, sistemul de companii locale determină evoluţia economiei în ansamblu, deci evoluţia PIB, a bugetului de stat, de pensii şi de sănătate.
Chiar dacă s-a bazat pe investitori străini pentru a se reconecta la Vest după anii de îngheţ de dinainte de ’89, România ar trebui să-şi asume de acum înainte propriile obiective de creştere prin jucătorii locali de forţă.
Întrebarea este dacă e suficient să pui la masă băncile, energia şi IT-ul ca să poţi să dai o direcţie economiei, în condiţiile în care industria este în mâinile multinaţionalelor, iar deciziile în acest caz nu se iau local, ci la sediile centrale din Germania, Franţa sau aiurea.
Doar trei sectoare de activitate din industrie sunt majoritar cu capital privat românesc: industria alimentară, industria de mobilă şi cea de materiale de construcţii.
Nu se poate să nu ai până la urmă beneficii de pe urma faptului că România este în top trei în Uniunea Europeană la producţia de grâu, de floarea-soarelui şi de grâu, la gaz şi petrol. Deja producţia de gaze din Marea Neagră se vede în top 100 valoroase: Black Sea Oil&Gas este pe locul 12, cu o evaluare de 2,5 miliarde de euro.
Din păcate, în top 20 de companii valoroase nu există niciun mare producător de alimente sau un mare combinat chimic, care să pună practic valoare adăugată peste resursele locale.
O singură fabrică este prezentă în top 20, şi anume Automobile Dacia, dar valoarea adăugată în industria auto este mult mai redusă, de doar 20%, faţă de 50% valoarea adăugată în producţia de alimente sau fabricarea de mobilă.
Chimcomplex, companie cu capital privat românesc, este abia pe locul 26 în top valoroase. În mod normal, ar trebui să fie cel puţin 4-5 companii de prelucrare a resurselor în top 20. Abia atunci economia României va deveni mai puternică.
Cele 100 de miliarde de euro stoc investiţii străine directe au schimbat economia României şi au aşezat-o în lanţurile de valoare globale, dar istoria economiei a demonstrat că o ţară avansează asumându-şi propriile obiective de dezvoltare.
Mijloacele – investiţii străine, investiţii ale capitalului autohton, ale statului – se decid pe parcurs. Miza este un plan de ţară asumat pe următorii 10 ani de forţele de business şi forţele politice.
Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar