În 2022, Romania şi-a ocupat rolul de lider predictibil şi sustenabil în agrobusiness în bazinul Mării Negre. Cu toate acestea, are nevoie de mult know-how şi suport pentru fermierii români. Cum a fost 2022 la nivel naţional şi global? De ce se mută focusul şi interesele în România?
România este o piaţă foarte importantă şi de interes la nivel european şi global, pentru că este cea mai predictibilă origine pentru cereale din bazinul Mării Negre, este cel mai mare exportator de porumb din UE, produce aproape o treime din seminţele de floarea-soarelui din UE, fiind cel mai mare producător, a fost coridor pentru marfa ucraineană - producţia tranzacţionată lunar ajungând la 1,8-2 milioane de tone - şi este situată pe flancul estic al NATO. Astfel, lideri globali din agrobusiness au devenit interesaţi de această piaţă dinamică.
Cum a fost 2022 pentru agrobusiness?
Anul 2022 a fost un an guvernat de la început de incertitudini, un an care a început sub spectrul potenţial al unui conflict regional, care s-a şi materializat din păcate. A fost un an care a generat pierderi de vieţi omeneşti, ce nu pot fi acoperite de nicio scuză şi de nicio motivaţie.
În ansamblul scenei agrobusinessului global s-au evidenţiat, încă de la început, aspecte potenţiale ce au condus la malversaţiuni evidente ale pieţei. Un mix între headline-uri şi război a facilitat crearea unei rampe de lansare a preţului la principalele categorii de mărfuri. Headline-urile au alimentat boţii de tranzacţionare de pe burse, tensionând indicaţiile şi generând panica.
Fondurile speculative au condus prin tranzacţionări aceste tensiuni şi au generat profituri incomensurabile. Războiul era tema principală şi exploatarea fiecărei ştiri nu făcea decât să contorizeze în conturi mai mulţi bani. În anumite zone avem certitudini că existau conexiuni: un fir invizibil pentru mulţi care genera poziţii long – au cumpărat virtual marfa – cu 1-2 zile înainte de declaraţiile liderului de la Kremlin, iar după aceste declaraţii contravaloarea acestor poziţii bursiere creştea exponenţial.
Totul pe scena invaziei ruse în Ucraina. Totul pe seama vieţilor omeneşti. Am văzut salturi incredibile ale preţului la materia primă. Am văzut seminţele de floarea soarelui urcând la niveluri de 1.150-1.200 dolari/tonă. Am văzut grâul la niveluri astronomice de peste 400 euro/tonă şi, subsecvent, porumbul care a generat la rândul său niveluri greu de închipuit. Despre rapiţă ce să mai spunem? 1.000 euro/tonă alimentată de condiţia preexistentă de minus în recolta globală (Canada - vinovatul de serviciu) şi potenţialul de peste 6 milioane de tone care se evaporase efectiv din piaţă (suma producţiei Ucrainei şi Rusiei).
Am traversat un an în care hrana a fost folosită ca armă de către Rusia, fară nicio jenă, fară nicio remuşcare. Şantajul practicat la scară largă, globală, a avut un efect discriminatoriu. Pe de o parte, cei bogaţi s-au îmbogăţit mai mult. Marjele de profit au crescut prin alimentarea şi exacerbarea costului serviciilor logistice de transfer ale mărfurilor din Ucraina către zone sigure din Uniunea Europeană. În acelaşi peisaj au fost şi fondurile speculative care generau profituri substanţiale din panica generată la nivel global. Iar de cealaltă parte a baricadei erau oamenii ce trebuiau să se hrănească. Fără nicio diferenţă de poziţie geografică aceştia au încasat din plin şocul inflaţionist al creşterii preţurilor la produsele de bază.
În vreme de război se fac cele mai mari profituri, atunci se creează premisele de îmbogăţire exacerbate, iar conexiunea dintre burse şi fundamentele pieţei fizice s-a deteriorat. Potenţialul de recoltă rusesc se vedea, însă blocajele şi sancţiunile asupra transferurilor bancare făceau ca acesta să fie greu tangibil. Potenţialul ucrainean era penalizat de imposibilitatea transferului peste frontierele ţării înspre destinaţii. La tot acest complex s-a adăugat şi o secetă severă care a muşcat cu ferocitate din potenţialul european de recolte ale culturilor de primăvară, în speţă porumb şi seminţe de floarea-soarelui.
Totul s-a transformat într-un război hibrid, condiţionat de cerere şi de potenţiala lipsă de ofertă. Statele din Nordul Africii, statele sărace din centrul Africii, zona săracă a Orientului Mijlociu şi Ţările Arabe din Golf au fost scena teatrului regizat de Rusia. Cu plăci turnante create prin India şi Pakistan, cu firme înregistrate în Dubai, cu mişcări subterane de trafic folosind Siria pentru grâul ucrainean jefuit în mod efectiv din teritoriile ce erau şi sunt sub ocupaţie rusească.
Însă, ca de obicei, această piaţă a agrobusinessului are câştigători şi perdanţi deopotrivă. Perdanţii au fost cei care au crezut că totul merge pe o spirală de neoprit, pe o evoluţie a preţurilor fără limite. O greşeală generată de lipsa tehnicităţii, de lipsa de maturitate şi de încredere în informaţiile corecte şi punctate la timpul lor. Astfel, ne aflăm astăzi în faţa unui fenomen care s-a exacerbat peste vară, aşa numita retenţie. România şi ea este aşezată pe această scenă. Multe, foarte multe loturi de mărfuri stau în hambare în aşteptarea efemeră că preţurile vor reveni. Însă piaţa acţionează altfel. Întotdeauna ce creşte şi scade, va reveni la normalitatea zilelor.
România are o piaţă afectată de tranzitul mărfurilor ucrainene, iar multe dintre ele au găsit desfacere în procesarea internă din cauza discounturilor de preţ practicate. România este afectată deopotrivă de lipsa logisticii performante ce a făcut ca disponibilitatea transportului să genereze lipsa de competitivitate pentru mărfurile autohtone şi, de asemenea, este afectată de lipsa de încredere şi de maturitatea multora în ceea ce priveşte fundamentele fizice globale, deci de lipsa de decizie a alegerii momentului.
Din aceste motive, retenţia s-a dovedit a fi, în ciuda informaţiilor şi sfaturilor generate de noi, o alegere extrem de păguboasă. Nothing last Forever spune un dicton celebru. Şi astfel, fundamentele fizice au început să evidenţieze adevărul. Rusia trebuie să vândă grâu, este un enunţ al nostru repetitiv, ceea ce conducea implicit la poziţionarea sa în acest şantaj.
Nu poţi face asta la nesfârşit, jocul acesta nu poate fi practicat multă vreme, căci dacă nu vinzi, nu ai venituri şi, implicit, nu poţi susţine ciclul de producţie local. Rusia a trebuit să elibereze un traseu al cerealelor din Ucraina şi, prin coridorul cerealelor, mărfurile ucrainene au început să circule.
Mai mult decât atât, Rusia a pierdut startul vânzărilor de grâu, Uniunea Europeană a punctat excelent la acest capitol la începutul sezonului şi a beneficiat de niveluri de preţ ridicate. Rusia trebuia să vândă şi a început să practice discounturile agresive. Bumerangul s-a întors împotriva sa. Taxa de export se topea văzând cu ochii spre a stimula vânzările şi, încetul cu încetul, preţurile au început să scadă. Pe colţul opus al scenei, fondurile speculative au fost şi ele aduse în starea de dinainte de conflict.
Federal Reserve a generat o politică de creştere a dobânzii spre a încetini şi a scădea nivelul inflaţiei, să ne amintim însă că tot FED a tipărit 16 trilioane de dolari fără randament pozitiv. Deci bani foarte ieftini. Din cauza scumpirii banilor, fondurile au început să renunţe la volume mari de poziţii în CBOT (bursa de mărfuri din SUA, Chicago) şi EURONEXT (bursa de mărfuri din Europa, Paris). În fiecare moment în care FED (banca centrală din SUA) creştea dobânda, înregistram un efect şi în preţul mărfurilor agricole.
Conexarea anumitor fonduri speculative cu anumite zone din Rusia încă există, doar că înregistrăm o lipsă de reacţie generală la headline-uri care generează panică. Zilele trecute o macara plutitoare turcească din Herson a fost distrusă de Rusia. Efectul nu a fost cel scontat. Nimeni nu a clipit.
Să ne întoarcem acasă. Să ne întoarcem deci la o piaţă care lucrează pe fundamente fizice şi nicidecum politice generate de război. Acest conflict va continua şi nu ştim să enunţăm până când. Însă iarna care a sosit penalizează combatanţii, ce vor ierna într-o stare de întărire a poziţiilor actuale, urmând ca în primăvară să reînceapă cu mult mai multă ferocitate.
Iar în comerţul cu materii prime ambele pierd. Rusia nu îşi va îndeplini programul de export. Vremea este potrivnică în Marea Azov (o problemă încheiată cum spune Putin, dar vom vedea) şi deopotrivă în zona Novorossysk din Marea Neagră. Furtuni, zăpezi şi vânturi puternice fac imposibilă încărcarea şi expedierea volumelor contractate de Rusia. Grâul lor nu poate fi expediat şi, în mod clar, acest lucru încarcă şi mai mult volumele ce vor rămâne nevândute. Degradarea preţului grâului va continua cu siguranţă în următoarele zile, sărbătorile de iarnă sunt şi ele un motiv extrem de puternic.
Ucraina nu mai poate expedia porumb. Calitatea lui este penalizată de costurile de uscare şi în Uniunea Europeană deja se simte acest lucru. Indiferent de nivelul discountului, marfa nu mai are cerere prea mare. Se efectuează schimbul în reţete cu grâul furajer. Porumbul ucrainean care a rămas pe câmpii nerecoltat va avea destinaţie industrială, adică fabricarea etanolului, şi au rămas cantităţi importante nerecoltate, estimăm un minim de 12 mil. tone. Uniunea Europeană este însă în plină activitate de import şi constatăm astăzi un nivel de 13,2 mil. tone al importurilor, dublu faţă de sezonul trecut în aceeaşi perioadă. Argentina şi Brazilia vor juca un rol major în traseul preţului porumbului. Seceta din Argentina nu generează un nivel crescut de însămânţare, iar Brazilia, în Rio Grande del Sul, începe să resimtă lipsa de apă.
Seminţele de floarea soarelui resimt şi ele presiunea extremă din motive de competiţie cu uleiul de palmier. Acest lucru face ca focusul Asiatic să fie îndreptat înspre uleiul de palmier, iar uleiul de floarea soarelui să rămână undeva în lateral, prada competiţiei dintre Rusia şi Ucraina, ce face reduceri masive doar pentru a vinde. Însă aici lucrurile vor fi marcate de lipsa materiei prime. Rusia a lăsat pe câmp 2,1 mil. tone de seminţe, iar Ucraina a terminat recoltarea cu un minus de 0.5 mil. tone faţă de prognoza iniţială de 10,5 mil. tone. Uniunea Europeană este astăzi acoperită din punct de vedere al procesării, însă să nu uităm că producţia sa a fost drastic penalizată de secetă şi degradată progresiv de la 10,9 mil. tone la 9,45 mil tone. Aici, în afară de corelarea cu uleiul de soia şi cu cel de palmier, mai avem un actor şi anume Argentina, care suferă de secetă extremă, iar recolta de floarea soarelui estimată la 4,2 mil tone ar putea să nu fie atinsă.
Rapiţa, la rândul său, este atinsă de deciziile EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA), care a acordat mandat de amestec a uleiului vegetal în combustibil de doar 1%. Acest lucru a penalizat drastic nivelul rapiţei pe cotaţiile bursiere din Canada şi Europa, trase în jos de scăderea indicaţiilor uleiului de soia. Canada însă a revenit în indicaţii pozitive din cauza raporturilor de stocuri ce au degradat nivelul recoltei cu 5%, mai precis un 1 mil. de tone. Europa nu beneficiat însă, căci îndepărtata Australie a generat un record de recoltă a rapiţei de 7,2 mil. tone, cu 0,5 mil. tone mai mult faţă de prognoze.
Acum bursa, vremea, cererea şi oferta, fragilitatea conflictului îngheţat pe timpul iernii ne indică faptul că revenim de unde am plecat. Revenim din nou la nivelurile de dinainte de conflict. Porumbul, grâul, rapiţa, petrolul se întorc încet la niveluri acceptabile, ca să spunem aşa.
Proiecţiile de recoltă nouă sunt pozitive, emisfera Nordică nu are de ce să se teamă în acest moment, poate doar SUA cu 74% grâu în stare slabă de vegetaţie are probleme (însă şi acolo zăpada poate rezolva această problemă). China în schimb iese din lockdown şi implicit va creşte cererea de consum. Cererea ce va activa Originile. Însă un mare semn de întrebare avem pentru China: este secetă profundă acolo şi trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce se întâmplă. Anul Nou Chinezesc soseşte în Ianuarie, anul Iepurelui de Apă, dar după 5 februarie toate festivităţile se termină şi focusul se va îndrepta către hrănirea populaţiei.
Avem un an 2023 în faţă, plin la rândul său de incertitudini. Ce trebuie să facem este să avem atenţia sporită către indicaţiile corecte, să avem încredere în indicaţiile bune şi să acţionăm fără să ne bazăm pe ceea ce am trăit până acum. Lumea se schimbă şi noi trebuie să ne reinventăm odată cu ea.
Sărbători Fericite şi un an nou luminos vă doresc! Pe curând!
