Primesc saptamanal zeci de CV-uri. Si le raspund tuturor. Fie cu o invitatie la interviu, atunci cand sunt pozitii deschise, fie cu amanarea deznodamantului. N-am intalnit, in exercitiul meu de a selecta CV-uri vreunul care sa nu-si gratuleze semnatarul cu "excelente abilitati de comunicare". si in cele mai multe dintre cazuri nu reusesc sa descopar aceste abilitati, nici macar in doze farmaceutice, pe durata interviului. Sa nu inteleaga "cautatorii de comori" ca prin abilitati de comunicare intelegem mai mult decat stadiul primar al deprinderii de a dialoga?
Intre granitele domeniului publicitar migreaza si nechemati, nebuni frumosi care au meritul de a fi putut sa parcurga ani multi in sistem (si si-au ascuns cu dezinvoltura, neputinta in structuri stufoase ale unor departamente) si nascatori de valoare (care au meritul de a fi stat in spatele unor campanii fenomen). Unii au cu adevarat abilitati de comunicare, altii nu le vor dobandi niciodata. La termenul de primavara, cand agentiile isi scaneaza propriile profunzimi (ma refer la studiul privind perceptia agentiilor de catre Clienti) descoperim, in fapt, inabilitatile noastre de industrie in a comunica esentialul.
Dincolo de poleiala PR-istica reusim fiecare dintre noi sa comunicam mai mult si mai convingator despre ceilalti, despre competitie, decat despre stiinta noastra in ansamblu. Exemplul trist al unei agentii in convulsii ne-a dus catre sentinte dure ("a mai cazut o stea"), ne grabim sa punem diagnostic macabru fiecaruia dintre competitorii ce strabat momente de neputinta. Decretam apusul cate unui mit, barfim abundent personaje si roluri, transformam admiratia in invidie si respectul in desconsiderare. Completam experientele Clientilor cu propria interpretare despre un competitor sau altul, tesem in jurul colegilor de breasla legende sumbre, insailam acuze de plagiat, alimentam indoilei si intretinem confuzii.
Efortul de autoreglementare, initiat aleatoriu de cate una din multele asociatii care ne reunesc disciplina, a omis referiri la conduita in comunitate. Iar in lipsa acestui cod, macar enuntat, daca nu asumat, fiecare dintre noi pune etichete cu nonsalanta. si ceilalti le citesc... Creativii au propriile vanitati, strategii, propriile veleitati, accountii au pariurile lor, iar sefii de agentii isi impart monopolul virtutilor. Din pacate lipsa noastra de responsabilitate in a vorbi despre competiori si proiectele acestora se petrece... pe scena, la vedere. Spre amuzamentul unei comunitati care ne priveste cu condescendenta.
Daca ne propuneam, noi ca industrie, a propaga o imagine eterogena, dezolanta despre noi insine, nu cred sa ne fi iesit mai bine. si totul gratie abilitatilor nostre de comunicare!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
