S-ar putea ca decizia-surpriza a d-lui Constantinescu de a nu mai participa la cursa pentru un nou mandat sa fi fost determinata si de alte considerente decat cele invocate de el insusi. De care, insa, nu s-ar putea sa nu se tina cont, intrucat, chiar daca nu li s-ar da integral crezare, reprezinta totusi explicatiile cu care domnia sa, scotandu-le la inaintare, a considerat ca poate obtine efectul de fapt urmarit. Peste toate se aseaza probabil constientizarea sanselor mici la un al doilea mandat, astfel incat, din punctul de vedere al capitalului politic, o retragere valora cu mult mai mult decat incrancenarea intr-o cursa probabil necastigatoare.
Nu stim cu cine dintre barbatii de stat din istoria romanilor ar dori dl Constantinescu sa se asemuie sau sa fie asemuit. Dar, in mod sigur, n-ar putea sa se asemuiasca sau sa fie asemuit cu Alexandru Lapusneanu. N-a aplicat catusi de putin filozofia si modul de actiune al acestuia: daca voi nu ma vreti, eu va vreau! Ba, a procedat chiar invers: daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreau!
In intalnirea cu directorii sau redactorii sefi de ziare si posturi TV, presedintele, tocmai retras din cursa pentru un nou mandat, a facut de mai multe ori referire la un sondaj de uz privat, realizat de o companie de specialitate straina, la cererea domniei sale. In cadrul acestui sondaj, la intrebarea tulburatoare "Daca domnii Iliescu si Melescanu ar fi dovediti ca sunt hoti, ati vota cu Emil Constantinescu?" 40% din cei intrebati au raspuns fara ezitari nu!
Emil Constantinescu a considerat probabil ca daca un segment de electorat atat de important este atat de inversunat impotriva domniei sale, ar fi aproape o datorie sa se dea la o parte.
Nu sunt putini cei care spun ca nu ar fi avut dreptul sa se dea la o parte. Avea 20% din populatie alaturi de domnia sa si, prin lupta, ar fi urmat probabil sa dobandeasca mai mult. Va fi intrat sa zicem in turul doi si acolo cartile s-ar fi putut distribui altfel, caci optiunile depindeau si de contracandidatul pe care il va fi avut in fata. De asemenea, nu sunt putini cei ce se simt lasati craca de dl Constantinescu si care chiar nu stiu ce si cum sa faca! Dl Constantinescu insa considera ca erau totusi prea putini. Inca si mai si,lasa a se intelege ca si cei ce l-au sustinut nu au facut-o cu fermitate! Ba, mai rau, mai degraba l-au tot criticat, decat sa-l fi ajutat! Asa ca nici nu s-ar fi simtit cumva dator cuiva, nici chiar celor mentionati.
Dl Constantinescu nu spune, dar a aruncat de-a lungul timpului multe aluzii la faptul ca asemenea sustinatori de fapt nici nu l-ar fi meritat. Cum l-au rasplatit presupusii sustinatori prin fidelitatea lor a fost un motiv permanent de nemultumire declarata din partea d-lui Constantinescu. Presedintele s-a aratat nu o data scarbit de ceea ce se intampla in randurile fortelor in principiu fidele domniei sale din coalitie, de balciul oferit de atatea ori de acestea, tocmai pe cand, ca sef de stat, se straduia prin strainatati sa convinga interlocutorii de nivel inalt asupra rolului Romaniei de furnizor de stabilitate in zona.
A razbatut la suprafata, de cateva ori dar nefericit, insatisfactia presedintelui ca poporul, prin audienta pe care i-a acordat-o, nu l-ar fi raspatit cum se cuvine in raport cu ceea ce a facut domnia sa pentru tara in momentele, de altfel cruciale, in care soarta l-a adus in functia suprema in stat.
Ca atare, mai face ce poate cat mai este in functie si se retrage neinteles, dar nu infrant, de la carma unei tari pe care, poate in strafundul sufletului sau, o considera ca nu-l merita.
S-a fabulat mult in jurul sintagmei "lider regional" pe care dl Constantinescu ar fi dorit sa si-o legitimeze pentru sine. ai de fapt, prin retragerea actuala, o poate viza, si chiar obtine. Poate pune pe masa lucruri care pentru romani nu inseamna cine stie ce, dar pentru cancelarii euro-atlantice sunt carti de vizita prestigioase. A impins sa-i zicem "dreapta" la putere dupa 7 ani de domnie a unei stangi cotate de atatia prin Occident drept "neocomunista" sau "criptocomunista". A adus minoritatea maghiara la guvernare, o deschidere fara precedent si care da bine in areale largi de la Berlin la Washington. A fost nedezmintit de partea Occidentului in conflictul din Iugoslavia chiar daca n-a putut sa nu-si fi dat seama ca acest lucru, in contextul dat, a fost platit cu o scadere in audienta multor romani. Intr-o zona plina de eterni si fascinanti precum Milosevici si Tudjman, dar si numai de eterni, precum insusi dl Iliescu, presedintele Constantinescu a facut figura unica, tot fara precedent, retragandu-se seniorial din lupta pentru un al doilea mandat, folosind onorabila parghie, necunoscuta practic prin aceste locuri, a demisiei, intr-un cuvant jucand, si efectiv si nu doar demagogic, cartea democratiei. Iata personajul - poate chiar ideal, avand in vedere ca totusi este unul din zona - pentru misiuni umanitare sau politice ori de mediere caci, din pacate, nevoie de astfel de misiuni va fi mereu si mereu in zona in care s-a nascut Emil Constantinescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
