Conferinta de presa a lui Traian Basescu organizata, in premiera nationala, la o ora de maxima audienta, nu a adus foarte multe noutati in legatura cu filmul rapirii celor trei jurnalisti. Cu exceptia catorva picanterii si a unor detalii aventuroase menite sa scoata in evidenta eroismul celulei de criza si a conducatorului ei, Basescu nu a facut altceva decat sa reia evenimente care, oficial sau neoficial, erau cunoscute de majoritatea comentatorilor.
Totusi, conferinta de presa a presedintelui mi-a atras atentia prin pozitionarea anti-presa, intentionata sau accidentala, care va avea implicatii serioase asupra raporturilor dintre aceste doua centre de putere si influenta fundamentale ale societatii romanesti de astazi. Traian Basescu a insistat asupra faptului ca in problema rapirii jurnalistilor, mass-media a jucat un rol nociv prin intoxicarile, scenariile si speculatiile pe care le-a produs. Mai mult decat atat, el a declansat un atac direct la adresa credibilitatii a doua televiziuni nationale, pe care le-a si nominalizat, toate acestea echivaland cu o veritabila declaratie de razboi a presedintelui impotriva presei ca institutie.
Intrebarea pe care o ridica atacul presedintelui este daca ne aflam in fata unei erori, determinate de o frustrare a sa personala pentru ca nu ii sunt recunoscute meritele in rezolvarea crizei jurnalistilor, sau a unui gest premeditat. La prima vedere s-ar putea spune ca iesirea lui Basescu nu este intamplatoare. Institutul PRO a publicat saptamana trecuta un studiu privind relatia lui Traian Basescu cu presa prin care sublinia faptul ca presedintele a deschis o nisa conflictuala cu o parte a mass-media asa cum au procedat si ceilalti doi presedinti ai Romaniei de dupa 1989. Totusi, daca atacul sau este un pas tactic al unei strategii politice mai ample, intrebarea care se pune este ce urmareste Basescu prin acest lucru?
In ultimii ani, in contrast cu plangerile formulate de anumite voci "civice" politizate pana in maduva oaselor, mass-media romaneasca s-a intarit formidabil. Credibilitatea de care se bucura si capacitatea de a submina increderea in factorii politici sunt repere ale puterii presei.
Pana la urma, PSD nu a fost dat jos de Traian Basescu, ci de mass-media care a sanctionat dur si consecvent excesele guvernarii PSD. Basescu nu a facut altceva decat sa se plieze inteligent pe acest trend si sa-l transforme in platforma proprie de lupta politica. Problema este ca, odata ajuns la putere, Basescu nu mai poate spera intr-un parteneriat cu presa. Ostilizarea relatiilor este inevitabila si ascendenta pe masura ce ancorarea presedintelui in structurile de putere creste. Si cum opozitia nu este inca suficient de solida ca sa-i faca probleme, presa ramane deocamdata singurul adversar notabil. Deci, decredibilizarea ei ar putea avea la baza o tactica "prezidentiala" de supravietuire si consolidare a puterii.
Personal am dubii in legatura cu viabilitatea acestui scenariu. Logica sa este corecta, dar riscurile pe care le comporta sunt atat de mari incat inclin sa ma indoiesc ca cineva ar avea nebunia sa-l puna in practica. Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc sa jocul politic al lui Traian Basescu nu a valorizat niciodata prudenta politica. Eroare sau premeditare, atacul presedintelui impotriva presei nu face altceva decat sa demonstreze, o data in plus, vocatia sa pentru declansarea si intretinerea crizelor.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
