Îmi amintesc de un preşedinte care se visa “lider regional”. De un altul care s-a mărginit la mai puţin: Republica Moldova. Ţelul lor şi dreptatea lor valorează cât praful pus pe parbrizul unei maşini care trece printr-un drum de ţară.
Ştie vreunul dintre voi ce se întâmplă acum în Republica Moldova? Ştie că îşi dinamitează definitiv şansele de aderare la UE?
De ce ar şti, până la urmă?
Dar ştie cineva de la vârful politicii că, ratând şansa ca Republica Moldova să fie acceptată în acordul de parteneriat cu UE, România ratează şansa ei – la nivel de ipoteză măcar - de a nu mai fi periferia?
Ştie cineva că Rusia râde, că unul dintre cei mai importanţi demnitari ai Federaţiei a fost zilele trecute la Chişinău şi a fost vedetă?
Apropierea Republicii Moldova de UE era atât de aproape. Acordul de parteneriat era atât de aproape. Nu va mai fi.
De ce ratează Chişinăul această şansă unică?
Pentru că Guvernul lor a făcut o anexă din departamentul anticorupţie, pentru că constituţia lor şi judecătorii lor au fost transformaţi într-o anexă a factorului politic. Cine-şi mai aduce aminte de un fost procuror general al României care primea ordine directe de la un fost preşedinte al României, în anii ’90? Aici e Moldova acum – o ţară cu un PIB cât două-trei judeţe ale României.
Prima care ar fi trebuit să urle faţă de derapajul de la Chişinău era România. Nu o face pentru că nu are niciun argument, nu are puterea exemplului. Nu are “zona de influenţă”. Nu se poate influenţa nici pe sine.
Are dreptate dl. Crin Antonescu cu “Înalta Poarta” – dar domnia sa uită că nici într-o casă normală copii nu sunt de capul lor; cineva trebuie să-i înveţe înainte de a decide ei singuri ce şi cum.
Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova ar fi trebuit să însemne o criză de gradul zero în România. Dar nu, noi suntem paşnici – “neamestecul în treburile interne ale altor popoare” – vă mai amintiţi? Frumos! Comod. Că, deh, nici noi nu mai vrem lanţuri, belciuge, injurii de la Bruxelles– noi suntem Grădina Maicii Domnului.
Ce să spună acum România Republicii Moldova? Că greşeşte? Copii, noi ne-am făcut de cap, dar acum nu mai merge şi cu voi?
Dacă România însemna ceva, ar fi avut un cuvânt de spus – greu - în legătură cu situaţia de la Chişinău. Nu are.
Era atât de puţin şi aproape îngrozitor de important.
Onoarea nereperată? Lasă că ne-o reperează dl. Rogozin, vicepremierul rus: “Rusia iubeşte Moldova!”.
Asta e, omul nu poate trăi fără dragoste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
