"De ce nu poate fi adus un om de la Trezorerie la Paşapoarte astfel încât cine trebuie să-şi schimbe documentul să plătească şi să depună actele în acelaşi loc? De ce trebuie să facă mai multe drumuri la CEC sau la Trezorerie? De ce nu evaluaţi câte drumuri are de făcut un cetăţean pentru orice document oficial şi să diminuaţi numărul de bucle, să optimizaţi procesele?". Ministrul, nu contează care, dar un tânăr ministru din de acum fostul guvern, ascultă politicos, dar parcă se uită prin tine.
Este limpede că ceea ce întrebi este ultima grijă pe care o are. Restructurări, programe cu Banca Mondială, mize mari. Potrivit înălţimii funcţiei, fiecare vrea schimbări din temelii. Când ai în subordine 25.000 sau 50.000 de angajaţi, nu poţi să gândeşti în termenii unui şef de birou care trebuie să mute doi angajaţi şi să înfiinţeze un nou ghişeu. Nu. Vrei programe strategice, eşti dispus să te "sacrifici" prin începerea unor proiecte de reformă care vor fi terminate de aici în 2015.
"Domnule ministru, asta puteţi să faceţi azi şi lăsaţi ceva în urmă - veţi fi omul care a scurtat drumul pentru cei care vor să îşi facă un paşaport. Veţi rămâne în istorie". Zâmbeşte, dar nu pricepe miza. Asta este joi. Vineri, vine moţiunea de cenzură şi guvernul cade. Nu va mai avea ocazia nici să înceapă măreţul proiect de restructurare cu Banca Mondială, dar nici să simplifice obţinerea unui paşaport sau a unui permis auto.
Nu este singurul. Ca un făcut, cine ajunge acolo sus, în biroul somptuos de 100 de metri pătraţi, nu stă să se gândească la chestiuni simple. Deşi realitatea le arată că nu au mai mult de câteva luni la dispoziţie de cele mai multe ori, înălţimea îi ameţeşte.
Jos, în stradă, oamenii sunt nervoşi că fac şapte drumuri pentru o hârtie, iar antreprenorii că stau la coadă să plătească taxe. Şi ce dacă? Acolo, în birourile de 100 de metri pătraţi, se discută afacerile mari. Nu este timp şi nici atenţie pentru astfel de chestiuni "minore".
Aşa se joacă partida în administraţie şi este puţin probabil ca de acum încolo să se schimbe. Este o iluzie să te gândeşti că cei care vin acum la guvernare sunt altfel. Dimpotrivă, dacă vin oameni din vechea garnitură.
Lipsa de aderenţă la problemele simple, care de cele mai multe ori sunt de natură administrativă, generează neîncrederea în politicieni şi în stat pe care o au românii într-o măsură din ce în ce mai mare.
Oamenii ştiu de la început că nu un salariu de 1.000 de euro pe lună îi mână în luptă pe cei care vor să preia puterea şi să devină miniştri, şi nici exercitarea funcţiei în scopul eficientizării administraţiei, ci afacerile colaterale.
Aceasta este şi explicaţia pentru această ruptură între clasa politică de la vârf şi oamenii care nu pot da telefoane pentru a-şi rezolva o problemă administrativă şi trebuie să o ia "pieptiş": cine îi reprezintă nu are pur şi simplu timp pentru a-şi pune probleme concrete şi a găsi soluţii. Nu are timp pentru că trebuie să se îmbogăţească într-o lună sau într-un an, cât timp ocupă biroul de 100 de metri pătraţi.
Pentru oricine vine la putere, guvernarea nu înseamnă optimizarea alocării de resurse în funcţie de nevoile identificate prin rapoarte, prin analize în profunzime ale economiei sau funcţionării administraţiei, ci o lungă listă de ordonanţe de urgenţă sau de hotărâri de guvern care vin "la mapă", dintre care una le aduce "milionul".
În curând vor începe cei care au doborât vechiul guvern prin moţiunea de cenzură. Vor avea ei pe listă o problemă simplă ca micşorarea numărului de drumuri pe care trebuie să le facă un cetăţean pentru a-şi rezolva o problemă administrativă?
Puţin probabil. Au mai fost la putere şi acesta a fost ultimul lucru la care s-au gândit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
