Dupa foarte multi ani de amanari prin neadoptare a cadrului legal sau apoi prin ignorarea legilor adoptate, reforma sistemului de pensii tocmai a demarat anul acesta. "Optimismul rezervat" al administratorilor de fonduri de pensii, discutiile aprinse si conferintele pe tema sistemului de pensii lasau sa se intrevada o abordare pragmatica si moderna - desi cu importante intruziuni balcanice si politicianiste - la problema globala a imbatranirii populatiei. Daca problemele pe termen lung ale sistemului de pensii au fost "rezolvate" intr-o varianta europeana originala, lasand loc pentru "baietii destepti" sa acapareze si acest domeniu al pietelor financiare, ramanea neacoperit segmentul de votanti deja pensionari. Reforma sistemului de pensii prin introducerea pilonilor 2 si 3 are bataie lunga si se aplica tinerilor, care au timp sa contribuie cateva zeci de ani la noul sistem, in timp ce actualii pensionari - o zona din electorat care nu poate fi neglijata - raman in continuare "ai nimanui".
Pe de alta parte, nimeni nu poate contesta ca nivelul de trai al pensionarilor este jalnic. Criza economica din anii '90, pomenile electorale care au inclus pensionarea la varsta redusa pentru a evita somajul galopant, inflatia si dezechilibrele monetare au dus la situatia de astazi in care veniturile pensionarilor sunt departe de a le asigura un trai decent. In acest context, orice efort de majorare a pensiilor este binevenit, inclusiv initiativa actuala a Parlamentului; ramane doar sa comentam contextul si implicatiile economice ale acestei intiative pentru Romania. Aparent, momentul este propice: avem cativa ani de crestere economica in urma, inflatia se afla pe un trend descendent, iar bugetul arata deficit doar cu eforturi importante din partea guvernului. Cu toate acestea, situatia este departe de a fi asa roz. Economia este supraincalzita de ceva vreme, leul se apreciaza nesustenabil, iar inflatia ameninta sa explodeze din nou.
Economia Romaniei s-a bazat pana in 2004 pe exporturi; de atunci, consumul datorat in buna parte remiterilor de la romanii care lucreaza in strainatate si relaxarii politicii bancilor a devenit forta motrice a economiei. In aceasta situatie, deficitele se majoreaza in mod primejdios si mai devreme sau mai tarziu, vor genera fie inflatie, fie deprecierea monedei, fie recesiune economica sau toate la un loc. Procesul de reducere a inflatiei a fost sustinut in buna parte de aprecierea monedei nationale, in conditiile in care dobanzile la lei sunt in continuare ridicate. Acest proces nu poate continua la nesfarsit, iar pericolul este ca un soc financiar extern sau intern (de exemplu majorarea pensiilor fara a avea resursele necesare) sa genereze inversarea trendului. Problema principala este aceea a surselor de finantare a majorarii pensiilor. Cresterea economica (in special in acest an agricol slab) si scaderea inflatiei (amenintata tocmai de majorari salariale, ale pensiilor si de liberalizarea preturilor administrate) pot fi eliminate dintre sursele "sigure" de finantare. Cresterea numarului de salariati este de asemenea indoielnica, in masura in care traim de la 1 ianuarie intr-o "lume globala": angajatii pot fi atrasi doar cu salarii mai mari (comparabile cu cele din UE) si un sistem de taxe mai relaxat - deci nu unul mai restrictiv. Asadar, cresterea numarului de salariati inseamna din nou presiune inflationista sau continuarea aprecierii leului fata de euro, iar suprataxarea inseamna economie gri, deci reducerea gradului de colectare a veniturilor la buget. Iata ca am eliminat si ultimele doua "surse" prin care se asigura veniturile suplimentare care sa acopere majorarile de pensii.
Ramane deci intrebarea: ce e de facut, lasam pensionarii in voia sortii, sau punem in pericol stabilitatea macroeconomica? Este o decizie politica, si ea trebuie asumata de politicieni, desi ignorarea factorilor economici pe criterii pur politice este drumul cel mai scurt catre dezastru. Ce se poate spune cu siguranta este ca pensiile trebuia sa fie majorate din 2005, cand semnalele de crestere economica erau clare si in mod treptat, corelat cu imbunatatirea indicatorilor macroeconomici; un salt important facut in 2007 si 2008 are un iz electoral mult prea pronuntat, cu atat mai mult cu cat "sursele de venituri" prezentate de sustinatorii acestei initiative sunt cel putin indoielnice. Guvernul avea datoria sa se consulte cu reprezentantii bancii nationale pentru a evalua impactul majorarii pensiilor asupra economiei; ma indoiesc sa fi facut aceasta, din experienta celor 17 ani de dupa 1990. Si astfel, inca o masura populara si utila este luata in cel mai prost moment cu putinta.
Dragos Cabat este vicepresedinte al Asociatiei Analistilor Financiari din Romania si director de risc management la OTP Bank
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
