Criza politica acutizata saptamana trecuta a ridicat doua mari probleme pentru dreapta romaneasca: poate dreapta sa fie unita, poate ea sa guverneze Romania? In perioada postdecembrista, fortele de centru-dreapta nu au dat inca un raspuns satisfacator la aceste intrebari. Cauza principala a divizarii dreptei se regaseste in caracterul temporar si reversibil al modelului de unificare. Fie ca a fost vorba de Conventia Democratica, fie ca este vorba de Alianta D.A., unitatea fortelor de centru-dreapta a avut si are la baza un model conceput pe durata unui ciclu electoral. Singura sansa a dreptei de a echilibra sistemul politic romanesc pe termen mediu si pe termen lung este adoptarea unui model de unificare ireversibil, care sa nu mai intre in disolutie la sfarsitul fiecarui ciclu electoral. Dar, prin structura ei, dreapta este incompatibila cu modelul unui partid monolitic, piramidal. Diversitatea fortelor de centru-dreapta trebuie sa fie mentinuta, intrucat unitatea nu este posibila decat prin pastrarea, iar nu prin sacrificarea identitatii fiecarei formatiuni componente. Iata de ce polul de centru-dreapta se poate realiza pe termen mediu si pe termen lung numai daca se organizeaza institutional pe o baza federativa, cu trei mari curente: liberal, democrat si crestin-democrat.
In perioada 1997 - 2004, evolutia mereu ascendenta a PNL a fost posibila printr-o strategie de unificare a tuturor fortelor liberale. Dupa alegerile din 2004, acest curs ascendent nu mai putea fi mentinut decat prin adoptarea unei strategii de unificare a tuturor fortelor de centru-dreapta. Dar, la Congresul din februarie 2005, aceasta strategie a fost respinsa. In plus, in loc sa se incurajeze dialogul intern pentru solidarizarea tuturor curentelor politice, Congresul a validat un statut care a dus la osificarea structurilor interne ale PNL si la blocarea comunicarii la nivel national si la nivel local.
Pana la Congresul din februarie 2005, PNL a incercat sa creeze un sistem modern, bazat pe curente politice interne. La Congres, Statutul a fost schimbat si, prin eliminarea curentelor interne, a fost inlaturata posibilitatea autoevaluarii corecte si a ajustarii deciziilor in scopul functionarii eficiente si performante. Un grup ajuns la conducere din cauza unei serii de accidente politice s-a izolat de organizatiile judetene si de grupurile parlamentare. Mai mult, s-a ajuns si la subordonarea partidului de catre Guvern - adica la repetarea modelului organizational PSD din ciclul electoral trecut. Politica de resurse umane a partidului a fost practic bulversata. Orice observatie sau avertisment se taxeaza ca disidenta. Amenintarile cu excluderea par sa devina substitutul dialogului si al negocierii. Orice curent intern este tratat cu o politica de forta pentru a fi redus la tacere. Cine nu are suficienta forta nu conteaza. Cine are forta trebuie sa o iroseasca in lupte inutile.
S-a spus despre actuala criza ca ar fi rezultatul indeciziei, confuziei si lipsei de curaj a premierului. Inlocuirea sa este, desigur, o solutie necesara. Cheia succesului in politica democratica este credibilitatea. Intrucat premierul si-a pierdut credibilitatea, relansarea guvernarii Aliantei D.A. este posibila numai prin desemnarea unui alt premier, cu mare credibilitate. In acest moment, desi liberalii au mai multe solutii, cea mai buna dintre ele este Theodor Stolojan. In prezent, in structurile centrale si in structurile locale ale partidului s-a creat un curent puternic in favoarea acestei solutii. Prin regretabile procedee de manipulare a opiniei publice, unii dintre membrii actualei conduceri a PNL, ramasi, din fericire, izolati, au incercat sa diminueze forta acestui curent. Manifestarea clara si hotaratoare a acestui curent, care cuprinde cele mai credibile personalitati ale partidului la nivel national si la nivel local, este o chestiune de zile.
Dar aceasta este numai o solutie partiala. Problema este mai profunda. Cauza ei se afla, mai intai, in deciziile Congresului PNL din februarie 2005. Fara corectarea acestor decizii - prin adoptarea strategiei de unificare a fortelor de centru-dreapta pe termen mediu si pe termen lung, iar nu doar pe durata unui ciclu electoral, si prin modificarea Statutului in vederea reluarii si consolidarii proceselor democratice interne - chiar daca va fi rezolvata criza politica actuala, o sa apara o alta criza, mai devreme sau mai tarziu. In al doilea rand, cauza se afla la nivelul PD si la nivelul structurilor Aliantei D. A. Pe de o parte, in loc sa gaseasca o strategie comuna cu PNL pentru realizarea polului de centru-dreapta, PD a preferat sa intre in competitie cu PNL pentru ocuparea spatiului de dreapta in plan intern si a culoarului popular in plan european. Pe de alta parte, comunicarea in cadrul structurilor Aliantei a fost dificila, iar uneori chiar a fost suspendata. Asadar, nu numai PNL, ci si PD trebuie sa dea dovada de luciditate, pentru a transforma Alianta intr-o formatiune politica durabila, in care fiecare curent politic - liberal, democrat si crestin-democrat - sa isi pastreze identitatea. Desigur, depasirea crizei politice actuale presupune, in primul rand, un efort din partea PNL. Orice organizatie serioasa are nevoie de o strategie institutionala, insusita si acceptata de membri sai, pentru a putea functiona eficient. Strategia este planul de orientare si, in acelasi timp, ancora pentru momentele tulburi. Cand nu ai un plan clar si nu stii ce vrei, miscarile strategice sunt haotice. Miscarile tactice - o extensie logica a celor strategice - sunt influentate de carentele strategice si devin si ele o serie de improvizatii. Lipsa unei strategii coerente in PNL s-a intrevazut mai tot timpul in ultimele sase luni, dar a devenit absolut evidenta pentru public in primul moment de criza mai serioasa. In astfel de momente, o organizatie care stie ce vrea se regrupeaza rapid si, prin negocieri interne, gaseste solutia optima de iesire din criza. Sau, si mai bine, evita intrarea in criza. In absenta unei strategii coerente, PNL insa s-a clatinat, destabilizand intregul dispozitiv strategic si politic al fortelor de centru-dreapta. Crizele vin si trec. Indiferent de finalul crizei actuale si indiferent de leadership, daca problema strategica si problema institutionala nu sunt rezolvate, viitorul PNL ca partid de dreapta sau chiar ca partid in general va fi sub semnul intrebarii. Mai grav, involutia PNL va atrage si involutia Aliantei si a liderilor acesteia. Daca insa aceste doua probleme vor fi rezolvate, se creeaza premisa construirii polului de centru-drepta pe termen mediu si pe termen lung si a contracararii incercarilor stangii de a recuceri puterea la urmatoarele alegeri parlamentare, indiferent daca acestea vor fi anticipate sau la termen.
* Valeriu Stoica este fostul presedinte al PNL
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
