Modelele par sa nu mai faca fata pentru a explica realitatea. Sectorul financiar al Statelor Unite nu ar fi trebuit sa fie atat de afectat de criza creditelor subprime - totusi, a fost, iar lucrurile par sa nu se opreasca aici, in pofida reactiei atat de viguroase si de neortodoxe a Bancii Rezervelor Federale pentru limitarea contagiunii.
Pe de alta parte, insa, ar fi fost de asteptat ca scaderea creditului sa se repercuteze mai sever asupra economiei reale - ceea ce iar nu s-a intamplat. Desi rata de crestere este scazuta, economia americana nu cunoaste recesiunea care fusese anticipata, dezechilibrul extern s-a mai domolit, iar analistii par sa fie de acord ca va urma o noua perioada de intarire a dolarului, care la randul ei va calma preturile la energie si materii prime.
Pe malul cestalalt al Atlanticului lucrurile nu stau deloc mai bine. Cresterea economica s-a incetinit, iar unele tari ale Uniunii Europene deja sunt in recesiune. Cum nimic nou nu este sub soare, guvernele prefera sa arunce vina asupra Bancii Centrale Europene - preocupata, firesc, de rata foarte inalta si in crestere a inflatiei - in loc sa adopte masurile de ordin structural de care tarile europene au atata nevoie daca isi doresc intr-adevar sa fie in stare sa faca fata competitiei la nivel mondial.
In acest context atat de agitat, economia romaneasca este un paradox greu de evaluat. Cresterea economica ramane fulminanta, chiar daca motorul principal este in continuare cererea interna; deficitul extern nu da semne de domolire, dar investitiile straine acopera o parte mai insemnata decat au facut-o in 2007 - si asta chiar daca salariile au crescut cu peste
22 la suta in ultimele 12 luni; cresterea anuala a creditului neguvernamental s-a mai domolit putin in iulie, dar la o rata de crestere anuala de aproape 56 la suta este jenant sa pronunti cuvantul "incetinire"; veniturile bugetului consolidat au crescut cu aproape 37 la suta in prima jumatate a anului, ceea ce nu a impiedicat ca deficitul sa creasca de sapte ori fata de ianuarie-iunie 2007. Iar efectele unui an agricol excelent nu sunt inca resimtite...
Ce urmeaza? Optimismul guvernamental, dopat si de contextul preelectoral, prevede prelungirea trendului actual pentru inca cel putin 5 ani, de unde si concluzia ca, firesc, nivelul de trai va creste mult si repede. De partea cealalta, pesimistii vad in viitorul apropiat o incetinire pronuntata a economiei, daca nu chiar intrarea in recesiune - "aterizarea dura" de care au avut deja parte, de exemplu, tarile baltice, si nici Ungaria vecina nu se simte prea bine. Nu ma voi aventura sa incerc sa ghicesc momentul in care s-ar putea produce "criza" si nici nu sunt inclinat sa anticipez ca festinul va continua netulburat multi ani de aici inainte. Mai utila ar fi explicarea situatiei din prezent, pentru a vedea incotro ne indreptam.
Explicatia esentiala a cresterii accelerate a economiei romanesti este pur si simplu decalajul imens care o separa de celelalte tari europene, in conditiile in care traditiile culturale si istorice ne imping irezistibil spre un pattern identic de valori si de aspiratii. Pornind de la dotarea standard a unei locuinte, pana la, sa spunem, suprafata medie de spatii comerciale si de birouri la 1.000 de locuitori - am pornit de la valori care reprezentau o mica fractiune din nivelul mediu european si, cu toata cresterea rapida, mai avem mult pana departe. De aceea, dorinta de a consuma a romanului va sustine cererea agregata interna multi ani de aici inainte, chiar daca, pe anumite segmente (cum ar fi, de exemplu, consumul de bere), aplatizarea cantitativa se va putea produce destul de curand.
Pe partea ofertei, decalajul initial a fost de asemenea incredibil de mare. Productivitatea muncii, atat in diferite industrii, cat si la nivel agregat, reprezenta o mica fractiune din nivelul european - desi nivelul de pregatire a fortei de munca si chiar nivelul tehnologic nu ar fi justificat aceasta prapastie. De aici si capacitatea de a ameliora simtitor lucrurile, mai intai prin simple masuri de ordin organizatoric, iar apoi prin inevitabile eforturi investitionale. Eforturi care, evident, vor fi tot mai semnificative, pe masura ce decalajele fata de nivelul mediu european se reduc. Totusi, ca si in cazul cererii, si pe partea ofertei este inca mult loc pentru performanta, inainte de a ne apropia si de ultima clasata dintre tarile care erau in Uniunea Europeana inainte de 2004.
Privind prin aceasta prisma, probabilitatea unei incetiniri puternice a cresterii - ca sa nu mai vorbim despre o eventuala criza - ramane limitata, cel putin pe termen scurt. Ar trebui ca guvernul sa o ia cu totul pe aratura sau ca, brusc, investitorii straini sa renunte la profiturile suculente pe care le obtin intr-o tara membra a Uniunii Europene, pentru a merge... unde? Riscurile, care exista totusi, vin din decalajul ridicat dintre deficitul extern si finantarea autonoma a acestuia. De aceea, orice majorare suplimentara a cererii agregate interne poate sa reprezinte picatura care sa reverse paharul.
Cred insa ca problema nu trebuie pusa numai in acesti termeni. Nu doar mentinerea unei rate rezonabile de crestere pentru viitorii 2-3 ani ar trebui sa ne intereseze, ci daca putem tinti mai sus decat sa ajungem candva la 80 la suta din nivelul de azi al ultimei clasate din Europa celor 15. Or, aici, lucrurile sunt mult mai problematice. De la povara pensiilor asupra bugetului public (care se va vedea in toata splendoarea inca din 2009!) la calitatea deplorabila a invatamantului, de la exodul fortei de munca inalt calificate la rigiditatea legislatiei muncii, de la birocratia publica sufocanta la coruptia din aparatul de stat - lista politicilor ce au o acuta nevoie de viziune pe termen lung si actiune imediata este cat se poate de lunga.
Da, totusi se invarteste! O fi insa vreun blestem sa nu se invarteasca decat cu frana de mana trasa?
Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara la BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
