Un recent comentariu al agentiei de rating Moody's evalueaza un test de stres care porneste de la observatia, corecta, ca economiile emergente sunt vulnerabile la o ajustare rapida ("aterizare dura"), dupa mai multi ani de deficite de cont curent si de crestere puternica a creditului intern. In acest comentariu, agentia plaseaza Romania in grupa mediana, alaturi de Polonia si Croatia, in urma Islandei, Estoniei, Bulgariei, Kazahstanului si Cehiei, dar inaintea Ungariei, Letoniei si Lituaniei. Cat este de corecta evaluarea agentiei? Dupa parerea mea, concluzia este rezonabila, dar calea pe care a ajuns la ea - intr-o mai mica masura.
Esential mi se pare faptul ca Romania are un deficit extern ce a crescut vertiginos in ultimii ani, pentru a ajunge la aproape 14% din PIB in 2007. La aceasta magnitudine, vulnerabilitatea este de netagaduit. Ingrijorator mi se pare ca oficialitati guvernamentale de rang inalt trateaza cu lejeritate aceasta situatie. Probabil, stresul indus de alegeri este prea mare... Merita insa semnalat ca Moody's ajunge la concluziile sale pornind de la media deficitului de cont curent din ultimii trei ani, care a fost "doar" 11% din PIB. Daca modelul agentiei ar fi luat in calcul si cresterea vertiginoasa a deficitului de la un an la altul, ma tem ca Romania ar fi alunecat in grupul tarilor cu cel mai mare risc.
Totusi, analiza in cauza ajunge uneori la concluzii cel putin discutabile, intrucat pare sa piarda pe drum efectele propriilor ipoteze de lucru. Ilustrativ in acest sens imi pare faptul ca nevoia de finantare suplimentara de care ar avea nevoie tara noastra ar fi cifrata la 8,8 si respectiv 12,7 miliarde de dolari, in scenariul moderat si in cel sever. Trec peste faptul ca rezerva valutara a Bancii Nationale depaseste cu mult aceste niveluri - deci, oricat de putin probabila ar fi ipoteza luata in calcul, ea nu ar duce in nici un caz la risc de incetare a platilor. Dar Moody's pierde din vedere ca intreaga baza monetara a Romaniei este mai mica decat nevoia suplimentara de finantare, cu atat mai mult cu cat scenariul ia in calcul si o depreciere a monedei nationale. Deci, daca ar aparea o nevoie de finantare de asemenea magnitudine, intai s-ar termina cu totul leii de pe piata, si mult dupa aceea rezerva valutara a Bancii Nationale. De unde si concluzia: testele de stres pot sa porneasca de la ipoteze oricat de fanteziste; dar, dupa aceea, trebuie sa nu piarda din vedere chiar consecintele acestor ipoteze.
Un alt aspect discutabil este cel al nevoii de recapitalizare a bancilor din bani publici, in scenariile luate in calcul. Cifrele in sine nu sunt foarte mari in cazul Romaniei (0,6% din PIB in scenariul moderat si 2,6% din PIB in scenariul sever). Dar, si asa, cred ca ele au iesit mai degraba dintr-un model netestat pentru plauzibilitate, decat dintr-o analiza judicioasa. Nu cunosc modelul pe baza caruia Moody's isi construieste rating-ul fortei financiare a bancilor, in care a inclus bancile din Romania in grupul de risc maxim, dar rezultatele sale nu sunt cat de cat rezonabile.
Astfel, intre elementele pe care Moody's nu pare sa le fi luat in calcul este nivelul ridicat al rezervelor obligatorii din Romania. Acest nivel, adeseori criticat de banci, poate reprezenta o supapa de siguranta in situatii de tensiune sistemica. De asemenea, Moody's nu ia in calcul ca bancile din Romania sunt detinute in proportie covarsitoare de grupuri financiare sau banci europene importante. Evaluarea pleaca de la premisa - recunoscuta ca ipoteza de analiza - ca bancile-mama nu ar interveni in caz de criza a subsidiarelor. Ma intreb care o fi legatura cu lumea reala a analistilor care construiesc modele sofisticate pornind de la asemenea ipoteze? Or fi auzit ei, de exemplu, de ratele profiturilor inregistrate de subsidiarele din tari emergente? Dar de riscul reputational?
Pana la urma, ceva-ceva indoieli au ajuns sa aiba si cei care
s-au jucat cu aceste ipoteze - fapt pentru care, in comentariul pe care il analizez aici, au acceptat ca totusi bancile-mama vor furniza jumatate din necesarul de capital in caz de criza, iar cealalta jumatate va veni de la guvernele tarilor respective. De ce jumatate? Am sa redau argumentatia oferita: Moody's a luat in calcul "posibilitatea ca societatea-mama sa fie in imposibilitate sau sa nu vrea sa isi salveze subsidiara in situatie de criza". Daca lucrurile ar putea cumva sa stea astfel, care ar fi rationamentul dupa care guvernul roman ar dori sa intervina sa salveze o banca straina care opereaza in Romania? Mai cu seama in conditiile in care nevoia totala de finantare ar fi de maximum 2,6% din PIB, in scenariul sever, deci nu s-ar putea vorbi despre un risc de sistem...
Cred insa ca asemenea detalii nu ar trebui sa ne faca sa pierdem din vedere factorul esential: economia Romaniei este vulnerabila; modelul de crestere din prezent, bazat pe consum intern si finantare externa, nu este sustenabil pe termen lung. Daca autoritatile nu se trezesc la realitate pentru a corecta acest model, s-ar putea ca intr-o zi unul dintre scenariile catrastrofice imaginate de analisti sa nu ramana doar un exercitiu intelectual, cum este deocamdata cel din comentariul realizat de Moody's.
Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara la BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
