Incheiam precedentul articol aratand ca raportul cerere-oferta - singurul care conteaza pe termen scurt pentru determinarea cursului valutar - va continua sa preseze in sensul aprecierii leului. Daca mai era nevoie de o confirmare pentru acest punct de vedere, ea a fost data indirect de evolutia rezervelor valutare ale Bancii Nationale, care au crescut cu peste 525 de milioane de euro numai in luna mai. Intrarile valutare au fost de peste 920 milioane euro, in pofida cresterii amenintatoare a deficitului comercial. Tocmai tendinta acestui deficit ingrijoreaza pe multi analisti, iar unii dintre cei mai respectabili prevestesc chiar o corectie brutala a cursului.
Pentru viitorul previzibil si asumand ca nu vor avea loc evolutii exceptionale pe plan intern sau extern, sunt de parere ca un asemenea risc este foarte mic. Dintre argumentele in favoarea acestei asertiuni ma voi limita azi doar la unul de ordin cantitativ. Rezerva valutara de la BNR se apropie de 22 de miliarde de euro, fara a mai socoti aurul, in conditiile in care disponibilitatile medii ale bancilor la BNR totalizeaza o valoare mai mica decat echivalentul a 4 miliarde euro. Asadar, impingand la absurd, dupa consumarea integrala a rezervelor in lei ale bancilor la banca centrala, aceasta din urma tot ramane cu vreo 18 miliarde de euro inainte de a redeveni creditor net al sistemului bancar - pozitie din care jocul cursului si al altor variabile nominale este mult mai mult la indemana bancii centrale.
Ramanand in sfera cifrelor, nu poate fi insa ignorata amploarea deficitului extern. In primul trimestru, deficitul de cont curent a depasit 3 mld. euro, mai mult decat dublul nivelului inregistrat in primul trimestru din 2006. Intrarile nete de capital, plus "erorile si omisiunile", au acoperit integral acest deficit si au permis si majorarea rezervelor BNR. Totusi, o dependenta de fluxurile externe de asemenea amploare genereaza riscuri. Unul dintre acestea, practic incontrolabil, tine de posibile evolutii adverse pe piata externa. O criza in oricare dintre tarile emergente ori generata de alte tensiuni internationale poate afecta volumul resurselor care se indreapta catre tara noastra. Desi in acest moment economia mondiala trece printr-o perioada buna, in plan politic se acumuleaza tensiuni ce pot avea urmari semnificative. Fara a fi iminent, acest risc exista si trebuie luat in calcul.
In afara riscurilor ce nu tin de ceea se intampla la noi, evolutiile interne nu sunt in totalitate linistitoare. Este drept, sectorul privat al economiei, majoritar, isi continua expansiunea, frenetica pe alocuri, fara a fi jenat in mod vizibil de tensiunea de pe scena politica. Decuplarea economicului de politic este in principiu un semn bun, cu efecte de durata. Acestea fiind spuse, raman problematice zona politicului si implicatiile acesteia asupra economiei.
In general vorbind, institutiile publice au de suferit de pe urma instabilitatii politice. Oamenii din interiorul acestor institutii functioneaza de multe ori la limita de avarie, preocuparea principala fiind mai intai pronosticul despre un nou sef si apoi adaptarea la stilul acestuia. Sa notam in treacat ca Ministerul Finantelor a schimbat trei sefi in doi ani si jumatate, iar acum trece si printr-o reorganizare masiva. Efectele acestei instabilitati pot sa treaca neobservate publicului larg, fara a fi insa mai putin reale. Intamplator, in exemplul luat, unele efecte s-au simtit chiar pe piata valutara. Astfel, in luna aprilie, veniturile acumulate in trezoreria statului au crescut neasteptat de mult, ca urmare a bunei functionari a sectorului privat, iar bugetul a devenit excedentar. Excedentul a ajuns automat in conturile de la Banca Nationala, care nu a fost avertizata din timp, asa cum ar fi trebuit, de catre Ministerul Finantelor, oricare ii va fi fiind acum titulatura. Fapt este ca excedentul trezoreriei a drenat brusc o cantitate apreciabila de lei de pe piata, impingand dobanzile in sus, pana la neverosimile valori de 50 la suta. In consecinta, si leul s-a intarit. Probabil, Banca Nationala a intervenit pe piata valutara pentru a-i tempera avantul. Dar daca Ministerul Finantelor si-ar fi facut treaba, nu s-ar fi ajuns aici.
Acesta este un caz in care efectele au fost temporare. Functionarea slaba a institutiilor publice poate avea insa si efecte de durata. Astfel, daca procedurile pentru absorbtia fondurilor europene nu sunt puse la punct in termen rezonabil, se pierd resurse reale insemnate si, la limita, pot fi afectate si investitiile straine directe. Ambele au efect asupra fluxurilor valutare si, implicit, asupra perspectivelor cursului leului. Sa mai remarc faptul ca recipientul posibil al celor mai multe fonduri europene (sectorul agricol) este pastorit de un minister care are si el al treilea sef in doi ani si jumatate?
Pentru a incheia enumerarea, deloc exhaustiva, a posibilelor implicatii ale politicului asupra economiei, sa luam in discutie problema echilibrului bugetar. Tema este foarte ampla. Acum, sa notam doar ca apropierea alegerilor de tot felul (europene, locale, parlamentare, prezidentiale) si fragilitatea iesita din comun a guvernului compromit practic sansa continuarii unei reforme de care avem oricum mare nevoie si exacerbeaza riscul derapajelor populiste. (Avem deja un prim nefericit exemplu: compensatiile banesti acordate celor circa 37.000 de persoane care aveau bani pentru masina in 1990.) Toate acestea se pot traduce prin cresterea necontrolata a deficitului public - chiar daca, pana acum, acest lucru nu s-a intamplat. Iar acesta este cel mai semnificativ risc nu numai pentru cursul valutar, ci si pentru intregul echilibru macroeconomic.
Eugen Radulescu este fostul presedinte al CEC
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
