Nu numai vremea, ci si economia romaneasca da semne de "incalzire". Vestile recente le-as cataloga drept incurajatoare. Totusi, situatia ramane tensionata, iar riscurile - mari. O veste buna a fost rata inflatiei din luna februarie - de numai 0,7%. Este trist sa ne bucuram de o rata a inflatiei care anualizata inseamna 8,7%, dar in conditiile date vestea este buna. Pe fondul cererii agregate interne in expansiune rapida, dupa scumpirea gazelor naturale, cresterea parca fara oprire a pretului produselor petroliere si in conditiile unor temeri inflationiste pe care producatorii nu stiu cum sa le intretina mai ridicate, iata ca INS ne anunta o rata a inflatiei mai scazuta decat in ianuarie si pe locul al doilea din august 2007 incoace.
Alta veste buna a fost cresterea economica. In pofida incertitudinilor generate de recrudescenta inflatiei si absenta politicilor de restructurare, economia a crescut viguros in ultimul trimestru al anului 2007, in special pe seama serviciilor si a constructiilor, ceea ce a dus expansiunea PIB-ului anual la un deja nesperat 6%.
Parerea mea este ca aceste doua vesti bune - scaderea relativa a inflatiei si cresterea economica sustinuta - sunt in stransa legatura. Decalajul masiv dintre cerere si oferta a stimulat sectorul privat, care a simtit potentialul marjelor ridicate de profit si a actionat in consecinta, marind oferta interna. Utilizarea factorilor de productie aproape de potentialul maxim (cum este cazul fortei de munca, unde penuria se resimte tot mai acut) atrage inerent un risc inflationist crescut. Iata insa ca, cel putin pe termen scurt, s-a produs concomitent cresterea productiei si calmarea preturilor. Explicatia probabila este ca sporul de oferta agregata s-a produs pe fondul utilizarii mai eficiente a factorilor de productie, fara a tensiona pietele respectivilor factori.
Pentru a incheia lista vestilor bune, as consemna ameliorarea relativa a balantei comerciale in ianuarie, cand exporturile au crescut cu 11%, iar importurile au scazut cu 9% fata de luna precedenta. Evident, nu sunt motive de euforie: importurile scad sezonier in ianuarie, iar deficitul acestei luni a fost superior celui din ianuarie 2007. Totusi, reactia balantei comerciale la evolutia cursului valutar este incurajatoare, aratand ca pietele se maturizeaza. Capitalismul isi arata forta si vitalitatea.
Perspectivele raman insa suficient de ingrijoratoare. Pe plan extern, riscul unei recesiuni in Statele Unite a aruncat in haos bursele si pietele valutare. Pe plan intern, cererile salariale - in special in sectorul public - pot avea urmari severe daca li se da curs, iar apropierea alegerilor nu este oricum un mediu propice pentru politici sanatoase. De aceea, nu este surprinzator ca agentii de rating de prima marime avertizeaza autoritatile romane ca risca o depunctare a tarii ca urmare a absentei masurilor de restructurare, care afecteaza capacitatea economiei de a face fata evolutiilor adverse. Materializarea avertismentului ar avea un impact negativ asupra investitiilor viitoare si asupra costului atragerii de resurse externe, ceea ce ar limita potentialul de crestere.
Pana in prezent, Guvernul nu a cedat presiunilor salariale excesive - dar nici nu a luat masuri impotriva celor care au orchestrat greva "spontana" de la calea ferata, greva care a aratat, o data mai mult, ca traim in tara bunului plac. Rectificarea bugetului si reducerea deficitului cu 0,45% din PIB este un pas in directia buna, dar tare ma tem ca, asemenea celor intamplate in anii anteriori, cheltuielile bugetare efective se vor muta, usor-usor, din zona investitiilor in infrastructura catre salarii sau te miri ce alte destinatii. Pentru ca principala slabiciune si frana in calea dezvoltarii economiei romanesti sta in incapacitatea administratiei publice de a gestiona in mod rezonabil treburile pentru care, in fond, exista.
Nu vreau sa tin o disertatie pe aceasta tema. Mai elocvent mi se pare un exemplu foarte concret despre cum nu isi fac treaba administratorii treburilor publice: Capitala continua sa nu aiba o sosea de centura, fapt care cauzeaza o parte din calvarul traficului pe care il suporta zilnic locuitorii orasului si are consecinte economice si ecologice care nu pot fi ignorate. Pe portiunea cea mai aglomerata din jurul orasului - care leaga autostrada de la Pitesti de cea catre Constanta - exista un drum, cu o banda pe sens, de cateva zeci de kilometri, in imediata apropiere a caii ferate. Acest drum este mereu supraaglomerat, iar viteza medie de deplasare poate cobori la 3-4 km/ora. Mii de ore de munca sunt irosite zilnic, tone de carburant sunt arse degeaba, aerul devine irespirabil. Una din cauzele importante este aceea ca toate drumurile locale care intersecteaza soseaua de centura au prioritate, intrucat traverseaza calea ferata. Ca urmare, pe drumul cu trafic intens se fac cozi de kilometri, soferii mai nabadaiosi isi pierd rabdarea si pana la urma se blocheaza tot traficul. Acest calvar ar fi semnificativ redus daca s-ar instala niste amarate de semafoare.
Ministrul transporturilor ne-a asigurat ca in 2010 Bucurestii vor avea o sosea de centura civilizata. Sunt impresionat, dar stiu si ca inainte de alegeri omul zice multe. Ar fi mult mai la indemana semaforizarea drumului de centura actual, iar rezultatele s-ar vedea imediat. Oare o fi posibil ca, macar o data la patru ani, alesii nostri sa faca ceva si pentru binele obstii?
Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara la BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
