Comentariile pe marginea raportului Comisiei Uniunii Europene cu privire la Romania din acest an penduleaza intre declaratii usor ridicole, cum este cea de calificare a sa ca ?istorica" pana la cele nejustificat pesimiste care vad in raport un simplu gest politic fata de Romania fara prea multe legaturi cu realitatea economica si sociala. Este firesc sa fie asa, pentru ca pe de o parte ne aflam practic in campanie electorala si guvernul Nastase cauta domenii in care sa poata raporta ?succese" a caror lipsa este receptata de societatea romaneasca si va fi reflectata in votul din toamna acestui an, iar pe de alta parte pentru ca insasi constructia raportului indeamna la o asemenea abordare.
Intr-adevar, pe toate criteriile de convergenta pe care la analizeaza, raportul incepe cu trecerea in revista a progreselor inregistrate, iar dupa* o virgula, enumera temele grave nerealizate asupra carora se cere guvernului roman sa se concentreze cu ?vigoare". Ca este vorba de incapacitatea Romaniei de a face fata presiunilor concurentiale din UE sau de reforma administratiei si a justitiei pentru a functiona la parametri normali si a asigura aplicarea acquis-ului comunitar, ori de coruptie sau nevoia unei descentralizari reale, in toate aceste cazuri care fac, incepand din 2002, teme care tind sa devina perene in relatiile cu Uniunea Europeana, evaluarea este extrem de critica iar uneori are chiar accente ultimative. Personal, consider ca efortul de a da un verdict in acest domeniu este inutil, atat timp cat avem o concluzie foarte clara in documentele oficiale ale UE.
In Documentul privind strategia Comisiei Uniunii Europene in ce priveste procesul de largire se spune foarte clar ?UE se asteapta ca Romania si Bulgaria sa indeplineasca criteriul economic si cel referitor la acquis si sa fie gata sa devina membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007". Aceasta este concluzia cea mai importanta la care trebuie sa ne referim in analiza noastra, pentru ca ea inseamna ca la nivelul Comisiei se considera ca pe baza evolutiilor care au avut loc in cele doua tari candidate, acestea isi pastreaza sansa de a deveni membre ale Uniunii Europene in conditiile continuarii si accelerarii reformelor structurale care le vor permite sa faca fata standardelor europene. Pornind de la aceasta concluzie, se poate spune ca raportul de tara din acest an pentru Romania are meritul de a nu bloca negocierile de aderare si de a incuraja autoritatile romane sa continue si sa intensifice procesul de reforme care sunt atat de necesare societatii romanesti nu numai pentru a ne permite aderarea dar mai ales pentru a asigura cat mai rapid liberalizarea economiei si a societatii romanesti absolut necesare pentru a depasi actuala stare de lucruri.
In aceasta consta importanta raportului de tara pentru Romania din acest an.
Aceasta judecata incontestabil pozitiva a raportului trebuie insa ?citita" in mod foarte corect si realist pentru ca aceasta concluzie este insotita de cateva elemente de atentionare extrem de serioase si de ferme din partea Uniunii Europene.
In primul rand, este vorba de un semnal extrem de clar ca in lipsa unor politici sustinute de reforme structurale se poate ajunge la amanarea termenului admiterii cu cel putin un an. Pentru prima oara, intr-un document oficial al UE, este mentionata in acest sens data de 1 ianuarie 2008 ca alternativa posibila in ce priveste aderarea Romaniei. Un semnal mai clar decat acesta este greu de imaginat.
In al doilea rand, Raportul introduce ideea de monitorizare stricta a modului in care Romania actioneaza pentru realizarea criteriilor de convergenta. Sublinierea din Raport ca aceasta monitorizare va continua pe tot parcursul procesului de negociere, dar si dupa incheierea acestuia subliniaza foarte clar ca incheierea negocierilor nu inseamna si incheierea aderarii.
In al treilea rand, Raportul face referire si la introducerea unor ?clauze de salvgardare" care inseamna in realitate ca UE isi rezerva dreptul de a suspenda, in orice moment, aplicarea dispozitiilor din acordul de aderare, fie ca este vorba de dispozitii din domeniul economic sau din alte domenii care fac obiectul acordului.
Daca citim in mod corect Raportul de tara avem deci suficiente motive de optimism moderat, dar mai ales avem indicatii foarte clare, bazate pe o analiza obiectiva, in legatura cu ?vulnerabilitatile" economiei si societatii romanesti care necesita politici ferme de continuare accelerata a procesului de liberalizare si restructurare a Romaniei pentru o perioada initiala de doi ani si apoi pe termen mediu care vor fi de natura sa asigure transformarile necesare care sa permita tarii noastre aderarea la Uniunea Europeana in 2007 sau 2008.
La ora actuala trebuie deci sa ne concentram mai putin pe data cand Romania se va integra si, mult mai serios, pe modul in care aceasta integrare se va realiza, pe avantajele si costurile integrarii. Aceasta concluzie nu este de natura teoretica, ci strict practica, avand in vedere problemele grave cu care suntem confruntati, cum ar fi asigurarea functionarii sistemului democratic prin respectarea principiului separatiei puterilor si a libertatii de informare, inclusiv a presei, asigurarea realizarea competitivitatii economiei romanesti, eliminarea coruptiei si reforma administratiei si justitiei, sau descentralizarea reala care sa asigure punerea in practica a acquis-ului comunitar, ori finalizarea procesului de restituire a proprietatilor.
Numai in masura in care actualul guvern si cele care ii vor urma, dupa alegerile din toamna acestui an, se vor concentra pe aceste vulnerabilitati, ?poarta" din Raportul de tara pe anul 2004 se va deschide cu adevarat si pentru Romania.
* Teodor Melescanu este diplomat de cariera; a fost ministru de externe intre 1992 si 1996, presedinte al ApR, acum vicepresedinte al PNL
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
