Deşi teoria economică are răspunsuri, soluţiile realiste, viabile, care, odată aplicate, să ducă la relansarea vizibilă a economiei, se lasă deocamdată aşteptate, în timp ce creşterea firavă a PIB rămâne, "la loc de cinste", pe lista dezamăgirilor FMI.
Fondul a recunoscut recent, prin vocea negociatorului pentru România Erik de Vrijer, că nu a fost realizat obiectivul acordului preventiv, încheiat de România cu FMI în primăvara anului 2011, privind obţinerea unei creşteri economice mai mari. Dar au fost ajustate dezechilibrele fiscale şi financiare... Românii au simţit din plin aceste ajustări - concretizate în tăieri de salarii şi majorări de taxe - fără să se bucure... şi acum aşteaptă cu nerăbdare să simtă şi "ieşirea din criză".
Economia este "macrostabilizată", dar letargică. În ultimii ani echilibrele macro au fost restabilite (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia este în scădere...), dar economia nu reporneşte. De ce? Poate pentru că nu sunt aplicate politicile care trebuie... pentru că autorităţile nu ştiu sau nu sunt lăsate să aplice politicile care trebuie...Poate trebuie măsuri inovatoare pentru stimularea economiei.
România nu are cum să se dezvolte fără investiţii străine, fără fonduri europene, au tot amintit autorităţile. Şi, atunci, de ce nu au fost luate până acum măsuri pentru îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE şi atragerea investitorilor străini? Sau dacă au fost luate măsuri bune, de ce nu s-au văzut rezultate?
Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituţiile financiare internaţionale, cât şi autorităţile române, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an.
Premierul Victor Ponta a anunţat la prezentarea raportului privind Starea Naţiunii că Guvernul îşi propune să mizeze pe disciplină bugetară, în loc de austeritate, pe dezvoltare - prin investiţii publice şi sprijinirea mediului privat - şi pe echitate socială.
Dar strategia fiscal-bugetară revizuită 2013-2015 reduce previziunile de creştere economică, înjumătăţeşte prognozele de avans al exporturilor, se bazează pe venituri mai mici şi deficite bugetare scăzute. Guvernul şi-a temperat estimările de creştere economică pe termen mediu, anticipând un ritm mediu de avans al PIB-ului de 2,2% până în 2015, faţă de o creştere medie de 3,5% pentru 2013-2015 estimată vara trecută.
Mai multe investiţii
România are nevoie de măsuri de încurajare a creşterii PIB, în special de investiţii publice cu valoare adăugată mare. Analiştii au tot repetat că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în capacitatea de redresare a economiei.
După ce în anii de criză 2009 şi 2010 cheltuielile de capital au fost pe un trend descendent comparativ cu vârful atins în 2008, de 26,7 mld. lei, în ultimii ani s-a înregistrat o uşoară revenire.
Însă România are o problemă legată de eficienţa cheltuirii banului public. În perioada 2000-2011, România a avut printre cele mai mari cheltuieli cu investiţiile publice între ţările europene atât ca pondere din PIB, cât şi ca procent din veniturile bugetare totale, însă în economie aceste cheltuieli s-au văzut prea puţin. România are cea mai slabă infrastructură din UE, ceea ce arată că banii au fost cheltuiţi ineficient. Creşterea absorbţiei fondurilor europene este soluţia panaceu pentru economie, amintită frecvent de specialişti în discursuri. Dar miracolul se lasă aşteptat.
Reducerile de taxe ar putea stimula redresarea economiei, dar nu există spaţiu fiscal. Statul nu reuşeşte să colecteze mai mulţi bani, iar evaziunea fiscală nu a fost redusă vizibil. Reducerea contribuţiilor sociale este "un angajament asumat", după cum spun oficialii guvernamentali, dar rămâne un mister momentul implementării. Deocamdată, va fi analizat în acest an sistemul de asigurări sociale.
Realitatea arată că economia a rămas la limita recesiunii, atragerea de fonduri europene s-a transformat din soluţie în problemă - prin blocarea mai multor programe, care au deraiat deficitul bugetar din 2012, exporturile scad (iar redresarea stă în diversificarea lor către zonele non-UE - proces care durează), creditarea este în picaj, în timp ce cererea de consum nu şi-a prea revenit după prima rundă de majorări salariale din sectorul bugetar.
Deficit bugetar ajustat şi vârfuri de plată a datoriilor
Datoria publică creşte neîncetat şi urmează vârfuri de plată a datoriilor - grea încercare pentru autorităţi.
În următorii ani, rambursarea împrumuturilor externe va majora semnificativ serviciul datoriei pentru guvern şi banca centrală. În 2013 şi 2014 România va avea vârfuri de plată a datoriei externe de 13 mld. euro. România a luat de la finanţatori externi un împrumut de 19 mld. euro, cel mai mare împrumut din istoria ţării. Şi dacă în 2008 statul român avea o datorie de doar 20% din PIB, acum nivelul converge spre 40% din PIB.
Analiştii anticipează plafonarea datoriei sub pragul critic de 40% din PIB doar dacă va continua ajustarea deficitului bugetar, iar economia va rămâne în teritoriu pozitiv, cu creşteri consistente de peste 2-3%.
Ministerul Finanţelor nu va mai avea voie să depăşească în anii următori un deficit bugetar de 3% din PIB pe standarde europene şi trebuie să ajungă la 1% din PIB deficit structural până în 2014. Guvernul va fi constrâns de cătuşele deficitului să respecte aceste procente fatidice, ca să nu fie penalizată. Deci, nu va mai putea să majoreze salariile şi pensiile după bunul-plac.
Stimularea consumului este una dintre soluţiile vehiculate frecvent pentru susţinerea creşterii economice, în condiţiile în care exporturile nu vor mai putea ajuta PIB-ul ca în anii trecuţi din cauza problemelor cu care se confruntă zona euro - principala piaţă de desfacere pentru produsele româneşti. Însă, pe structura actuală a economiei româneşti, creşterea consumului ar majora importurile şi ar duce la deteriorarea deficitului de cont curent.
Reformele structurale sunt întârziate şi, oricum, efectele aplicării se vor vedea pe termen mediu şi lung.
Iar politica monetară nu are ce să facă pentru a susţine creşterea economică: cursul de schimb, inflaţia sau dobânda nu pot fi folosite pentru a impulsiona creşterea PIB, după cum spun unii specialişti.
Atunci, ce-i de făcut?
