Pe fondul crizei sistemului bancar din Cipru, credibilitatea într-un sistem care vreme de ani buni a reuşit să atragă atenţia până şi celor mai puţin avizaţi este astăzi zguduită.
Cipru a reprezentat o opţiune care părea la îndemâna oricui. Jurisdicţie însorită şi prietenoasă, iată argumente suficiente să pună în umbră prezenţa Ciprului pe listele cu jurisdicţii aflate sub supravegherea unor autorităţi fiscale din alte state. Doar că prietenia între autorităţile cipriote şi contribuabili de pretutindeni a ajuns astăzi într-un moment de cotitură.
În acest context, revine în atenţie un subiect mai vechi: ce este, de fapt, legislaţia de tip holding şi de ce ar trebui implementată în România?
Termenul de societate holding defineşte o entitate care deţine participaţii în alte companii ale unui grup şi al cărei obiect principal de activitate îl reprezintă administrarea şi controlul acestor participaţii. Structura de tip holding trebuie să deservească atât nevoile de administrare globală şi în acelaşi timp să asigure necesităţile de finanţare sau de centralizare a administrării drepturilor de proprietate intelectuală folosite la nivel de grup. Tocmai astfel de cerinţe au condus la o specializare a holding-urilor de finanţare (vezi Luxemburg, Olanda) sau de proprietate intelectuală (Irlanda), ca entităţi separate de cele înfiinţate pentru administrarea participaţiilor.
În esenţă, un regim de tip holding ideal permite transferul de resurse intra-grup, fără bariere operaţionale sau legale şi fără costuri suplimentare, cum ar fi cele de natură fiscală. În acest sens, condiţia de bază care trebuie îndeplinită este neimpozitarea (sau impozitarea modică 1-2%) câştigurilor de capital şi a veniturilor din dividende derivate din vânzarea şi, respectiv, deţinerea participaţiilor în filiale. Pentru a evita încurajarea investiţiilor speculative, aplicarea unei astfel de prevederi este de cele mai multe ori condiţionată de o cotă sau o perioadă minimă de deţinere pentru participaţiile din filiale.
De curând, Letonia a devenit prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a implementat legislaţia de tip holding. Începând cu 1 ianuarie 2013, transferurile de părţi sociale sau distribuţia de dividende nu mai generează venituri taxabile. Mai mult, Letonia a ales să se diferenţieze de celelalte jurisdicţii renunţând la orice limitare privind perioada minimă de deţinere a părţilor sociale de către un rezident până când acesta poate beneficia de aceste scutiri. Micului stat baltic nu îi rămâne acum decât să monetizeze avantajul pe care îl are în faţa celorlalte state din regiune şi să îi convingă pe deţinătorii de capital străin de ospitalitatea sistemului fiscal proaspăt implementat.
Odată îndeplinite condiţiile minime menţionate, regimul fiscal românesc ar putea monetiza avantajele deja existente: cota relativ redusă a impozitului pe profit, implementarea în legislaţia naţională a Directivelor Uniunii Europene (Parent – Subsidiary, Interest and Royalty Directive) şi accesul la o reţea dezvoltată de tratate de evitare a dublei impuneri. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că sistemul financiar al României (spre deosebire de cel al altor state) este susţinut şi de resurse economice, precum şi de o datorie suverană aflată la limita inferioară a nivelului european şi mondial.
Care este de fapt miza relaxării legislaţiei fiscale şi ce avantaje ar putea atrage România dacă ar proceda în acest sens?
Implementarea unui regim de tip holding în legislaţia noastră va influenţa pozitiv grupurile de companii româneşti care necesită astfel de structuri organizatorice, având totodată potenţialul de a atrage capital străin în ţară. Încurajaţi de un climat economic favorabil, investitorii vor fi mult mai atenţi la oportunităţi de dezvoltare pentru business-ul propriu în plan local, fără să-şi mai pună problema tranziţiei de capital dintr-o jurisdicţie în alta. Toate acestea vor avea un efect benefic asupra sistemului financiar din România.
Deşi pe termen scurt implementarea legislaţiei de tip holding nu va da naştere unor beneficii directe pentru autorităţi, impactul pozitiv indirect se va regăsi pe termen mediu şi lung. Înfiinţarea de companii de tip holding în România va încuraja dezvoltarea unor activităţi colaterale, primele vizate fiind profesiile liberale (contabilitate, servicii juridice, consultanţă). Astfel, se va realiza cadrul pentru dezvoltarea de noi locuri de muncă în sectoare de înaltă calificare. Un regim de tip holding va încuraja păstrarea în ţară a capitalului autohton sporind totodată şansele României de a se impune în faţa concurenţei fiscale din exterior. Scenariul ideal ar transforma România într-un pol de referinţă între jurisdicţiile din regiune. Mai rămâne doar să reuşim să implementăm legislaţia de tip holding cât încă reprezintă o inovaţie şi nu o necesitate de a contracara politica fiscală a ţărilor vecine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
