Atacul speculativ impotriva leului
Articolele recente din media care acuzau bancile de atac speculativ impotriva leului mi-au adus aminte de cele de dinainte de 1989, cand erau infierati cu manie proletara speculantii pentru lipsa de zahar si ulei.
M-am uitat de curiozitate intr-un Dictionar explicativ al limbii romane de dinainte de 1989 la cuvantul "specula" si am gasit doua definitii:
"1. Comert ilicit, constand din dosirea de marfuri si apoi vinderea lor cu preturi exagerate, in momentul in care lipsesc de pe piata; 2. Tranzactie de bursa, constand din cumpararea si vanzarea de valori, cu scopul de a obtine castiguri din diferenta de curs". Marturisesc ca am avut o dilema: la care din cele doua definitii sa ma raportez in anul 2008?
Ii asigur pe cititorii care se intreaba, poate, de ce am renuntat la tonul sobru din primele doua articole ca nu am intentionat sa sochez prin aceasta introducere. Singura mea dorinta a fost sa descretesc putin fruntile in aceasta dezbatere, uneori prea incrancenata.
Lasand gluma la o parte, cred ca ar fi bine sa decodificam sintagma "specula valutara". Nu intentionez sa explic mecanismele pietei valutare. A facut-o intr-un mod mult mai elocvent decat as putea sa o fac eu colegul de breasla, domnul Misu Negritoiu, intr-un articol de opinie gazduit de ZF cu cateva zile in urma.
As dori in schimb sa raspund la cateva intrebari. Cine sunt "speculatorii"? Au avut ei complici? Ne vom mai confrunta cu astfel de atacuri? Pot fi ele prevenite sau impiedicate?
S-a acreditat ideea ca autorii atacului speculativ ar fi fost marile banci de investitii. Mi-e greu sa cred ca in ziua de azi, cu lipsa severa de lichiditate din sistemul bancar si lipsa de incredere dintre banci, unele dintre acestea ar fi riscat sume atat de mari intr-o asemenea operatie. Cred mai degraba ca aceste banci au actionat ca brokeri pentru marile fonduri speculative ("hedge funds"), singurele care in acest moment dispun de lichiditati uriase si printre putinele institutii financiare care sunt in continuare in cea mai mare parte nereglementate si nesupravegheate.
Oriunde exista oportunitati de arbitraj pe diferentialul de dobanda (intre dobanda la moneda nationala si dobanda la o valuta de rezerva - euro sau dolar SUA) sunt si vor fi atacuri speculative. Nu numai monedele tarilor din Europa Centrala si de Est au fost "victime" ale unor astfel de atacuri, dar si cele ale unor tari occidentale: coroana islandeza si cea daneza mai recent sau lira sterlina cu cativa ani in urma (a se vedea celebrul "atac" al fondului administrat de George Soros).
De ce bancile autohtone nu au initiat, nu au sprijinit sau intretinut un atac asupra leului?
In conditiile in care cea mai mare parte a portofoliilor de credite sunt denominate in valuta, deprecierea drastica a leului i-ar pune in dificultate pe debitorii bancilor cu consecinte nefaste in capacitatea de rambursare a creditelor. De asemenea, in evaluarea si administrarea riscurilor, bancile au nevoie de repere cat mai stabile: curs, dobanzi, inflatie etc. si oricum, bancile comerciale au posibilitati limitate de a lua pozitii valutare, prin regulamentele BNR.
In concluzie, in lupta cu "speculantii" straini, bancile comerciale ar putea fi mai degraba un aliat al BNR decat un dusman, cu conditia sa existe dialog si cooperare. Spre deosebire de alti colegi de breasla, eu sunt convins ca BNR a facut bine ca a parat atacul speculativ impotriva leului. Putea s-o faca insa cu discretie si mai ales fara a acuza in mod gratuit unele banci autohtone de pactizare cu "dusmanii poporului", cu atat mai mult cu cat urmeaza si alte batalii.
Cine crede ca nu vor mai fi atacuri speculative impotriva leului se inseala. Cum spunea Sun Tzu in "Arta razboiului" (cap. VIII, Variatiuni pe tema tacticilor): "Arta razboiului ne invata sa nu ne bazam pe probabilitatea ca dusmanul sa nu vina, ci pe capacitatea noastra de a fi pregatiti sa-l primim, nu pe eventualitatea de a nu fi atacati, ci mai degraba pe faptul de a ne fi asigurat pozitii impenetrabile".
Atat timp cat reformele nu sunt continuate si fundamentele economice imbunatatite, pentru a ingusta posibilitatea de arbitraj, atacurile speculative nu pot fi prevenite. In schimb, ele ar putea fi impiedicate. Cum?
Prin masuri administrative ale BNR, inclusiv prin revocarea dreptului nerezidentilor de a deschide conturi la banci din Romania sau prin limitarea temporara a convertibilitatii leului. Este acest lucru posibil si, mai ales, compatibil cu statutul tarii noastre de membra a UE? In ziua de azi, criza financiara face posibila schimbarea oricarei paradigme.
Oricum, cele intamplate in ultimul timp pe piata valutara aduc din nou in atentie, poate mai mult ca oricand, necesitatea pregatirii temeinice a trecerii la moneda euro intr-un calendar cat mai apropiat.
Apropo, miercuri, cursul a ajuns din nou aproape de 3,90 lei/euro fara niciun atac speculativ aparent. De data aceasta de vina par a fi agentiile de rating. Oare cine vor fi vinovatii de serviciu data viitoare?
Maine voi vorbi despre piata monetara.
Dan Pascariu este presedintele CA al UniCredit Tiriac Bank. Opiniile din acest articol apartin in exclusivitate autorului si nu implica in niciun fel institutiile cu care acesta este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
