Zile trecute dl. Guvernator Mugur Isărescu a criticat tendinţa băncilor de a le pasa clienţilor costurile provenite din organizarea ineficientă şi evaluarea greşită a riscului, situaţia fiind determinată şi de concurenţa imperfectă din sectorul bancar.
Mărturisesc că atunci când am citit declaraţia am fost puţin surprins întrucât aserţiunile nu se potrivesc cu situaţia de la banca pe care o cunosc. Mi-am zis că poate având acces la mai multe informaţii agregate la nivelul sistemului bancar, dl. Guvernator vede altfel lucrurile. Consultând însă statisticile BNR, criticile d-lui Guvernator nu par a se susţine.
Să le luăm pe rând:
Costurile provenite din organizarea internă ineficientă a băncilor. Costurile administrative ale băncilor au scăzut din 2008 până în prezent cu circa 9,4% (de la 4.280 mil. lei la circa 3.650 mil. lei estimat la sfârşitul anului 2011) în condiţiile în care bilanţul total al băncilor a crescut în aceeaşi perioadă cu aproape 10% (de la 313 mld. lei în 2008 la 343 mld. lei în prezent).
Deşi eficientizarea organizării interne este un proces continuu, nu trebuie uitat că o mare parte a costurilor este determinată de obligaţiile de conformare cu diversele reglementări în continuă schimbare. Numai anul acesta costurile de investiţii pentru implementarea noilor reglementări (introducerea IFRS, obligaţiile de automatizare impuse de BNR, cerinţele ANPC etc.) se pot ridica între 15 şi 25% din total, în funcţie de mărimea băncilor. În plus, există o serie de servicii pe care băncile le prestează sub costul lor real, dar o fac cu titlu de utilitate publică.
Probabil că ar trebui amintite şi costurile crescânde cu refinanţarea, dar şi cele cu recapitalizarea impusă de BNR. Cu toate acestea, marjele medii de dobândă (ca diferenţă între dobânzile la credite şi cele la depozite) practicate de bănci nu numai că nu au crescut în această perioadă de criză, ci au scăzut în medie de la 3,52% p.a. în 2008 la 3,36% p.a. în prezent.
Totodată, în condiţiile în care atât bilanţurile, cât şi creditele şi depozitele au crescut în această perioadă, numărul de sucursale şi numărul de angajaţi au scăzut cu peste 7% fiecare din 2008 până în prezent. Se poate mai mult? Desigur, cel mai simplu lucru pentru a tăia costurile este reducerea reţelelor. În condiţiile în care însă băncile vor fi nevoite să atragă din ce în ce mai multe surse interne ar fi oare înţeleaptă o asemenea abordare?
Evaluarea greşită a riscului. Aici lucrurile sunt şi mai evidente. Evaluarea greşită a riscului se traduce în credite neperformante pentru care, potrivit reglementărilor, se constituie provizioane. Potrivit datelor BNR, provizioanele s-au dublat din 2008 de la 4,1 mld. lei la peste 8 mld. lei în prezent. Cine suportă aceste provizioane? În niciun caz clienţii, ci acţionarii. Cum altfel să interpretăm reducerea dramatică a rezultatelor sistemului bancar de la un profit de 4,4 mld. lei în 2008 la o pierdere de peste un miliard de lei în 2011.
Au evaluat băncile în mod greşit riscurile? În mod categoric da, cel puţin la anumite segmente. Nu au prevăzut reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, nu au prevăzut creşterea TVA la 24%, nu au prevăzut deprecierea leului de la 3,11 la 4,3 pentru un euro. Cu alte cuvinte nu au prevăzut criza.
Dl. Guvernator declara pe 6 septembrie 2011 că nimeni nu ştie ce se va întâmpla în viitor cu toate că "circulă în cercuri în care se discută şi de viitorul omenirii şi al băncilor centrale". Pe 29 octombrie 2011 preciza că nu crede "că un om cu experienţă poate să spună că pot să fie evitate crizele financiare… că sistemul financiar investeşte în viitor. Cine ştie ce se va întâmpla?" Dacă dl. Guvernator nu ştie, atunci de unde pot şti băncile comerciale?
Cele mai multe credite neperformante au fost înregistrate de toate băncile comerciale pe segmentul persoanelor fizice, segmentul cel mai reglementat de către BNR începând cu 2004, şi totuşi…
Industria bancară este cea mai reglementată şi mai supravegheată dintre toate industriile, în materie de creditare, provizionare, restructurare. De aceea, BNR, în calitate de reglementator şi supraveghetor, nu are cum să se disocieze de neperformanţele sistemului.
Concurenţa imperfectă din sistemul bancar. Atunci când peste 80% din totalul tranzacţiilor bancare este deţinut de primele 10 bănci din sistem, atunci când în oraşe de 40-50.000 de locuitori sunt 15-25 de sucursale, când băncile îşi reduc numărul de sucursale şi de angajaţi, cu greu poţi vorbi de concurenţă slabă.
Deşi, în nenumărate ocazii dl. Guvernator a subliniat că băncile din România sunt puternice şi sănătoase, este clar că îşi doreşte unele şi mai puternice şi mai sănătoase, ca orice păstor cu oile sale.
În condiţiile în care se întrevede înăsprirea condiţiilor de refinanţare a băncilor, în condiţiile în care sunt deja bănci de vânzare care încă nu şi-au găsit cumpărător, în condiţiile în care analiştii prevăd ieşirea unora dintre bănci de pe pieţele est-europene, mă tem că dl. Guvernator mai are de aşteptat.
Sunt totuşi de acord într-o privinţă cu dl. Guvernator, şi anume, la nevoia de consolidare a sistemului bancar. Este evident că avem nevoie de bănci mai puţine şi mai puternice.
Dan Pascariu este preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank
Opiniile din acest articol aparţin în exclusivitate autorului şi nu implică în niciun fel instituţiile cu care acesta este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
