Inside job. Adevărul despre criză. Un film documentarextraordinar, de fapt o analiză cuprinzătoare a crizei financiareglobale declanşate în septembrie 2008. Filmul surprinde magistraldezastrul provocat de criză, căruia i-au căzut victime nenumărateţări, de la marea Americă până la mica Islandă. Pagubele au depăşitde multă vreme 20 de triliarde de dolari americani. Zeci şi zeci demilioane de oameni şi-au pierdut locurile de muncă şi locuinţele.Mult mai mulţi şi-au pierdut banii şi speranţele. O depresieprofundă a cuprins sistemul economic global şi lumea toată.
Filmul "Inside Job", pentru care "Ziarul Financiar" dovedeşte unbinevenit interes, merită să fie văzut. Iar dacă, după ultimasecvenţă, ne vom vedea nevoiţi să-i dăm dreptate autoruluiprezentării de pe copertă - pentru că "ne va lăsa pe cât de uimiţi,pe atât de furioşi" - atunci negreşit trebuie să-l revedem. Fiindcănici uimirea, nici furia n-au cum să ajute la rezolvarea problemei.E nevoie de analiză, ca să înţelegem bine ce s-a întâmplat. Şi enevoie de reflecţie, ca să vedem ce ar putea fi făcut ca aşa cevasă nu se mai întâmple.
Timp de trei decenii, din 1980 şi până în 2007-2008, când lumeaa intrat în criză, în America şi în ţările capitaliste dezvoltate(iar din anii 1990-2000 şi în fostele ţări comuniste) bunăstarea pedatorie nu mai era o excepţie. O mare parte a lumii ceda pieţeilibere împărţirea resurselor, inclusiv a banilor, organizareaproducţiei şi repartizarea profitului. Fascinaţi de ideilemonetariste ale lui Milton Friedman, bancherii mai întâi, apoimiliarde de oameni s-au convins că o cale bună în economie e greude găsit, dacă nu imposibil, fără libertatea de alegere. Dovada avenit repede, din America până în Japonia: economiile deschise -fiind mai dinamice, mai inovative, având mai multe opţiuni înaplicarea politicilor şi de valorificare a resurselor - au începutsă vadă o cale mai largă către bunăstare. Înainte de orice,libertatea de alegere a însemnat libertatea de schimb: de mărfuri,de titluri de valoare, de bani. Prin bănci a început să circule omulţime de bănet; şi am văzut cum nenumărate familii, tinere sautrecute de vârsta tinereţii, luau cu asalt băncile, împrumutau banipentru un timp îndelungat şi se mutau în case noi; iar apoiîmprumutau alţi bani, pentru bunuri de consum de folosinţăîndelungată. Sigur, lipsea indicatorul "Atenţie la măsură!"...Spunea un bancher, în film: "Când vezi că poţi să faci bani dinnimic, cum să te opreşti?"…În toamna lui 2008 s-a rupt însă filmul.Filmul vieţii, nu documentarul.
Continuare: miercurea viitoare
