Clişeul este ca oamenii de afaceri să fie întrebaţi unde greşescpoliticienii, niciodată dacă au ceva de învăţat din experienţapoliticienilor.
Iată patru exemple la întâmplare.Liderii politici îşi tranzacţionează în permanenţă reputaţia.Fiecare dintre noi acumulăm pe domeniul în care vrem să existăm"etichete de reputaţie".Pe măsură ce am adunat teancuri respectabile de astfel de etichetedevenim personalităţi în acel domeniu- elite ale domeniului. Întimp începem să girăm cu etichetele de reputaţie acumulate într-undomeniu recunoaşterea noastră în alte domenii. Actori sau scriitoriromâni au devenit pe baza etichetelor de notorietate acumulateînainte de '89 lideri politici; oameni de afaceri au încercat pebaza reuşitei în business (şi probabil făcând confuzie întresuccesul în business şi acumularea de etichete de reputaţie) săfolosească etichetele care le atestau reuşita pentru garantareareuşitei politice şi a binelui public.Acumularea de etichete de reputaţie care atestă apartenenţa laelită şi care să fie recunoscute ca monedă de schimb dintr-undomeniu în altul se face în timp.La noi oamenii politici au încercat să sară etape creând tot timpulnarative (vezi Gigi Becali sau Silviu Prigoană). Capacitatea decreare de poveşti noi (de obicei de scandal) pare fără limite încadrul unor personaje politice.Repetarea genului de poveste duce la uzura imaginii politicianuluişi căderea în sondaje (vezi Corneliu Vadim Tudor).Businessul nu tranzacţionează reputaţii, ci creează produse şiservicii care prin calitatea lor aduc reputaţie firmei. Numai showbusinessul îşi bazează succesul pe capacitatea de creare denarative.Crearea unui nou partid se face prin iniţiativa unui grup având celmai adesea un lider care este convins că are ceva nou de spus şi vaavea succes în a accesa puterea. O firmă este creată prin inţiativaunui antreprenor care are o viziune şi adună în jurul său o echipăcu care încearcă să cucerească o piaţă.La noi iniţiativele politice s-au bazat mai puţin pe lansarea unornoi idei şi au constat mai mult în crearea de rupturi în cadrulunor partide mai mari.În business acest lucru se cheamă "spin off" şi are sens când oparte a afacerii se poate dezvolta mult mai eficient în afarafirmei-mamă. Spin off-urile sunt produse incidentale ale unorafaceri mari şi logica economică face ca ele să nu se dezvolte cao afacere identică în concurenţă cu firma-mamă.Multe partide se constituie ca "one man show". Liderul fiind defapt omul de vânzări care devine şi managerul iniţiativeipolitice.Nu ştiu dacă există businessuri în care omul de vânzări să fie şimanagerul firmei.Aceeaşi logică economică spune că funcţiile trebuie separate.Partidele politice dau senzaţia că sunt entităţi care nu au nevoiesă funcţioneze pe principii de guvernare corporatistă.Esenţial este să aibă "omul de vânzări".În business, ca şi în politică, furnizezi produsele pe care ţi lecere consumatorul.Atenţia trebuie îndreptată asupra momentului când apar noi nevoi deconsum.În politică populismul pare să fie câştigătorul fără rival.Electoratul nu şi-a dezvoltat simţul depistării produselor false şinici nu dă semne că îşi dezvoltă alte nevoi de consum."Politica începe cu alegerile şi se termină întotdeauna prost".În business - cu excepţia jocurilor de noroc - se pare că nu s-ainventat încă un produs care să dezamăgească aproape în permanenţăşi să fie cumpărat în continuare cu încăpăţânare.Florin Pogonaru este preşedintele Asociaţiei Oamenilorde Afaceri din România (AOAR)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
