Am fost de fata la lansarea "Strategiei Dezvoltarii Durabile a Rom=niei - Orizont 2025". Ceea ce m-a izbit a fost anul-tinta 2025! De ce? Prezicerile cu termen lung (de longue duree-spunea Braudel) constituie o tema aprig disputata in sociologie si stiinte politice. Anii '60 au marcat perioada de v=rf a unor asemenea proiectii. Orizontul era anul 2000 si au aparut numeroase modele globale pe aceasta tema. Eu insumi am lucrat in doua colective de cercetatori, unul la New York cu Johan Galtung, Richard Falk, Sakamoto, Adjami, incerc=nd sa elaboram un model de ordine mondiala care sa evite un cataclism racheto-nuclear si Raportul Tinbergen, care s-a tradus si in limba rom=na. Nici unul din toate modele nu a anticipat prabusirea imperiului sovietic. Erau proiecte de viitor lungi in schimbari tehnologice, dar scurte in schimbari social-politice. Si asta pentru ca in timp ce omenirea era uimita de precizia zborurilor cosmice spre planete indepartate, evenimentele social-politice sunt supuse unor schimbari imprevizibile si fenomene ce nu pot fi masurate. Aici e si diferenta intre stiinte exacte si stiinte social-politice.
La Cotroceni, Iliescu i-a infruntat pe cei care intreaba: De ce o strategie pe termen at=t de lung? Raspunsul lui: Nu e de ajuns sa ai de-a face cu procese sau fenomene int=mplatoare, e nevoie de o conceptualizare si a dat drept exemplu Strategia Dezvoltarii pe durata medie de la Snagov din 1995 sub conducerea academicianului Tudorel Postolache. Imi aduc aminte ca Postolache pornea de la distanta enorma care exista intre Rom=nia si tarile vest-europene, dar observa ca raportul cu Grecia si Portugalia este de 1:4. El aprecia ca pentru a ajunge din urma aceste doua tari, economia Rom=niei trebuie sa creasca anual cu 10,1%. In acest caz atingeam nivelul lor de dezvoltare in 2004.
Din pacate, distanta in loc sa scada a crescut. Si asta pentru ca in 1995 nu era in voga nici privatizarea, nici realizarea unei economii de piata functionale. Cuv=ntul capitalism era tabu. Eu am spus si atunci ca mai corect ar fi fost sa compare Rom=nia cu tari central-europene ca Polonia sau Ungaria, care au pornit de la acelasi sistem. Tranzitia de la comunism la capitalism are o dinamica diferita de cea a unor tari capitaliste. Dar asa ceva ar fi scos la iveala ca tarile central-europene au ajuns la un PIB si salariu mediu de 4-5 ori mai mari dec=t ale Rom=niei pentru ca in aceste tari se efectuase o reforma radicala a structurii economice, in timp ce in Rom=nia reforma batea pasul pe loc. Iliescu constata ca si acum, in 2003, PIBl reprezinta doar 80% din cel atins in 1989, iar puterea de cumaprare 70%. In treisprezece ani am mers ca racul. Si atunci ma intreb: la ce bun sa aflam unde vom fi in 2025 si ce vom face in perioada 2007-2025 ca membri potentiali ai Uniunii Europene, c=nd exista riscul ca in 2007 sa ratam aderarea la UE. Nu o spunem numai noi, ci si seful Comisiei Europene la Bucuresti, dl Jonathan Scheele. Chiar joia aceasta el a avertizat ca Rom=nia ar putea rata aderarea in 2007 daca nu vor fi continuate reformele economice si structurale, daca nu se imbunatateste performanta administratiei centrale si locale si daca nu se face reforma judiciara. Dl Scheele a vorbit diplomatic. Dar noi putem sa o spunem pe sleau: daca nu trecem la reforme radicale in aceste sectoare, n-avem nici o sansa sa fim primiti in UE in 2007. Si bulgarii ne-au luat-o inainte cu economia de piata si negocierea dosarelor de aderare. Iar cu dosarul nostru agricol bazat pe o agricultura de subzistenta, care produce foarte putin pentru piata, nici vorba nu poate fi de integrare intr-o piata agricola bazata pe unitati viabile de mare randament. Daca avem ceva energie si inteligenta disponibile, sa le punem la bataie pentru 2007, si nu la Pastele cailor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
