Grupul olandez ING a închis operaţiunile bursiere de la Bucureşti într-un amplu proces de restructurare a acestui segment de activitate la nivel internaţional. Au picat la tăiere birourile din Praga, Moscova, Londra, Bucureşti etc. În total erau 40 de ţări. A rămas, însă, Varşovia. Bravo pentru polonezi pentru că au o bursă solidă de unde grupurile internaţionale nu pleacă, ci vin. Având în vedere cât de jos este bursa de la Bucureşti ca volum de tranzacţionare şi ca număr de companii interesante, plecarea ING nu înseamnă nimic. Doar 7-8 posturi restructurate şi un concurent mai puţin pentru ceilalţi care au rămas. Plecarea ING de pe bursă este călcată în picioare de telenovela Oltchim, de declaraţiile lui Dan Diaconescu şi de răspunsurile premierului Ponta. Este o ştire doar pentru burtieră.
Pentru mine plecarea ING de pe bursă arată însă primitivismul pieţei financiare locale şi cum toate guvernele care au fost la putere, de la Văcăroiu până la Ponta, au dat cu piciorul formării unei pieţe care să aducă finanţare în România. Cei mai mulţi guvernanţi au impresia că bursa este doar un loc de joacă pentru câţiva unde se fac speculaţii de către cei iniţiaţi şi care nu aduc nicio valoare adăugată. Niciun prim-ministru sau ministru al finanţelor nu s-a luptat să facă din Bucureşti un centru financiar regional. Lasă că au făcut polonezii care acum culeg roadele.
Lipsa unei burse la Bucureşti se vede acum, când toată lumea se plânge că nu mai există finanţare, că mor afacerile şi că pleacă banii din ţară. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, s-a luptat timp de 22 de ani pentru sistemul bancar. Dar nu s-a luptat şi pentru bursă, cu toate că a găzduit-o timp de un deceniu. Nu o reglementa el, aşa că nu-şi bătea capul cu dezvoltarea ei şi cu atragerea de companii şi investitori. Piaţa de capital era prea mică pentru BNR, iar pe Mugur Isărescu nu-l interesa măruntaiele ei. Avea treabă cu Bancorexul, Banca Agricolă, Bankcoop-ul.
Acest lucru însă s-a răzbunat în 2000, când a căzut FNI-ul şi când într-o lună de zile era să cadă la domino şi tot sistemul bancar, pentru că oamenii, de frică să nu-şi piardă şi depunerile, s-au îndreptat şi către bănci.
Nimeni nu avea nevoie de bursă, iar bancherii din 2000 până în 2008 au fost cei mai mari duşmani ai ei. Pentru că finanţarea era ieftină şi banii erau peste tot, bancherii se duceau către antreprenori şi către manageri să le dea credite. De ce să împartă câştigul cu bursa? De ce să îndemne companiile să atragă finanţare şi de pe bursă, nu numai din împrumuturi? De ce să împartă câştigul din dobânzi şi din comisioane cu nişte amărâţi de brokeri şi investitori? De ce să împartă riscul?
Timp de opt ani bursa a fost sufocată de sistemul bancar, care era mult mai ieftin şi de lipsa de viziune a celor de la putere. Privatizarea companiilor de stat pe bursă era doar un moft al unora, care spărgeau seminţe în faţa unor ecrane şi se jucau cu preţurile unor acţiuni. Partidele de la putere nu câştigau nimic, nici bani, nici voturi, nici posturi.
Mai bine să ţină companiile de stat în ograda lor, să fie furate în linişte, decât o listare şi o transparenţă pe bursă, care nu le aduce niciun câştig.
Criza însă a întors totul pe dos. Băncile nu mai dau bani pentru că nu le mai vin de afară. Antreprenorii locali au rămas cu proiectele în aer şi fără capital de lucru, iar la uşa Guvernului nu mai stă nimeni la coadă pentru companiile de stat. Dacă le-ar da gratis pe alea bune, poate ar mai veni cineva. În rest, prin birouri bate vântul.
Toată lumea chiţăie pentru finanţare şi se plânge că nu mai vin banii. Dacă BNR s-ar fi îngrijit să dezvolte şi piaţa bursieră, ca o alternativă de finanţare pentru vremuri grele, poate că acum economia românească nu ar fi fost numai prizonieră sistemului bancar şi creditelor în valută. În America, un antreprenor care are nevoie de finanţare nu stă toată ziua pe la uşile bancherilor. Âsta-i ultimul lucru pe care l-ar face. Întâi s-ar duce pe piaţa de venture capital - la noi lipseşte cu desâvârşire -, apoi s-ar duce la bursă. Dacă are o idee bună, tot ar găsi ceva bani undeva. Aşa cum acum un secol Henry Ford, pentru a nu ajunge prizonierul băncilor, a luat bani de pe Wall-Street vânzând o parte din companie către public.
În România, de unde să faci rost de finanţare în acest moment? Bancherii nu ştiu cum să-ţi dea reject mai repede, iar pe bursă bate vântul, pentru că nu s-a îngrijit nimeni de dezvoltarea ei nu ca un loc de speculaţii, ci ca un loc de găsire a unor finanţări când ai nevoie. Bancherii nu mai ştiu pe unde să ascundă creditele neperformante şi pierderile pentru că nu au fost prevăzători, când economia duduia, să împartă câştigul, dar şi riscul. Iar BNR se uită cu îngrijorare cum se înrăutăţesc bilanţurile băncilor şi cum în orice moment se poate trezi cu o bombă la uşă care să afecteze tot sistemul. Dacă şi BNR s-ar fi gândit în perioada de boom la împărţirea riscului pe mai multe pieţe financiare şi pe mai mulţi investitori, acum poate am fi avut o bursă care să asigure finanţarea economiei când uşile din afară se trântesc una după alta.
Plecarea ING de pe bursă arată, până la urmă, cât de primitiv este sistemul financiar românesc, unde economia este prizonieră sistemului bancar şi Guvernului. Dacă acum câţiva ani, când era soare, premierii, miniştrii de finanţe şi ai economiei plus Banca Naţională nu s-au îngrijit să dezvolte o alternativă la sistemul bancar, acum plătim cu toţii pentru deciziile pe care le iau birocraţii din centrele financiare de la Viena, Paris, Londra, Amsterdam, Frankfurt sau Atena. Ce îl interesează pe un bancher de rangul trei de la Paris sau Amsterdam de România? De ce să mai acopere creditele neperformante din România? De ce să mai rişte şi să-şi piardă bonusul alocând bani către vreo afacere de la Bucureşti din care nu înţelege nimic? Nu mai bine stă el în banca lui şi taie tot ca să nu rişte să fie dat afară?
Chiar dacă, la prima vedere, nu avem nicio treabă cu subiectul, plecarea ING o plătim cu toţii, indirect. Azi pleacă ING, mâine poate pleacă şi UniCredit de pe bursă, poimâine SocGen, peste o săptămână poate se gândeşte şi Erste să se retragă, că pierde bani. Iar noi rămânem între noi să ne împărţim sărăcia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
