Cu ceva vreme in urma, o personalitate marcanta a vietii publice, retrasa din primul plan al vietii politice, mi-a spus o anecdota care m-a pus serios pe ganduri si de aceea m-am hotarat sa v-o impartasesc.
Acum cateva mii de ani, Moise a eliberat evreii din sclavia pe care au indurat-o in Egipt. Povestea este bine-cunoscuta din Biblie, in special prin evenimentul memorabil al "despartirii apelor" din Marea Rosie. Ce a urmat dupa aceasta este mai putin cunoscut - poporul ales a ratacit prin desert in cautarea "Tarii Fagaduintei", promisa lui Moise de Dumnezeu la fiecare intalnire. In tot acest timp, evreii s-au supus mai de voie, mai de nevoie, indicatiilor lui Moise. Se spune ca au trecut 20 de ani de ratacire prin desert, timp in care in jurul lui Moise nu au mai ramas decat descendentii celor care au plecat din robie impreuna cu el. Exasperat de aceasta situatie, Moise i s-a adresat lui Dumnezeu: "Doamne, iata ca au trecut atati ani de cand am plecat din robie, toti cei cu care am plecat au murit si nu am ajuns in Tara Fagaduintei!. Unde este aceasta tara?". La aceasta intrebare, Dumnezeu i-a raspuns: "Vezi acel munte din fata ta? In spatele acelui munte este Tara Fagaduintei....". Moise a intrebat din nou: " Doamne, cum se face ca ne-ai lasat sa ratacim atati ani prin desert, murind toti cei care au plecat cu mine din Egipt, cand Tara Fagaduintei era atat de aproape?". Dumnezeu i-a raspuns: "Cum crezi ca ai fi putut sa traiesti in libertate cu un popor de robi?".
In anii '90 remarca domnului Silviu Brucan ca ne trebuie 20 de ani ca sa terminam perioada de tranzitie si sa avem economie de piata a generat o mare de proteste, atat din partea politicienilor, cat si a ziaristilor. Iata ca acest termen pare sa fie foarte realist pentru ca, intocmai ca Domnul Goe, economia romaneasca nu a trecut examenele nici la sesiunea din octombrie 2003, ramanand repetenta si de data aceasta. Avertismentele recente ale oficialilor europeni, arata o ingrijorare a acestora privind reformarea economiei romanesti si, in special, in ce priveste capacitatea administratiei publice de a pune in aplicare legislatia, armonizata sau nu cu cea comunitara.
Intrucat la debutul carierei am lucrat intr-o institutie publica, cred ca am suficiente cunostinte ca sa pot afirma ca problema reformarii administratiei nu este numai extrem de complexa, ci si de o importanta vitala pentru atingerea obiectivului propus - aderarea la Uniunea Europeana in anul 2007. Complexitatea reformei din acest domeniu decurge, in principal, din rezistenta pozitiilor superioare din administratie la incercarile de a diminua influenta si puterea discretionara de care beneficiaza in prezent. Desi nu este recunoscut oficial, angajarile in foarte multe institutii publice se face pe principiul PCR (pile, cunostinte, relatii), principiu atat de bine cunoscut pe vremea lui Ceausescu. Ca sa fac o paranteza, nu ne ramane decat sa speram ca domnul presedinte Ion Iliescu intelege prin restauratie si utilizarea acestor "mecanisme" anacronice de angajare in functii publice.
Nu numai modul de recrutare a personalului din administratia publica prezinta carente, ci si alte aspecte precum:
- promovarea conditionata de vechime in munca sau de concursuri ale caror conditii sunt stabilite astfel incat sa poata participa numai cine trebuie (concursuri "trucate");
- remunerarea derizorie a persoanelor aflate la inceputul carierei;
- organigrame "stufoase", care reprezinta principala cauza a diluarii raspunderii si lipsei de eficienta a administratiei;
- functiile de conducere sunt ocupate in principal pe baza afilierii politice si nu pe baza capacitatii profesionale;
- iresponsabilitate in cheltuirea banului public si exemplele pot continua.
Una dintre ideile promovate in ce priveste cresterea eficacitatii administratiei publice a fost de majorare a salariilor. Totusi, majorarea salariilor functionarilor (desi absolut necesara) nu reprezinta un panaceu pentru bolile care macina administratia publica. Solutia o reprezinta transparenta reala a activitatilor desfasurate de administratie (angajari, licitatii, proceduri etc.) si eliminarea acelor bariere administrative generatoare de coruptie. Astfel de bariere administrative sunt numeroase, de exemplu pentru un certificat/adeverinta functionarii solicita o lista impresionanta de copii dupa documente, pe care apoi, probabil, le arunca la cosul de gunoi intrucat trebuie prezentate la fiecare cerere. De asemenea, pentru unele operatiuni in relatia cu organele fiscale nu exista termene rezonabile pentru finalizarea acestora, de vreme ce durata maxima a unui control fiscal (inspectie fiscala) sau a vamuirii marfurilor nu este prevazuta in lege.
Un lucru este sigur: inventivitatea birocratilor bate imaginatia oamenilor de afaceri. Un alt exemplu in acest sens il reprezinta "simplificarea" activitatii de plata a contributiilor sociale. Rezultatul este urmatorul: daca in 2003 se completau 3 ordine de plata pentru aceste contributii, din 2004 trebuie completate 7 ordine de plata, indiferent de numarul de angajati. Intrucat plata in numerar la trezorerie nu este acceptata, comisioanele bancare cresc de cel putin doua ori. Daca nu ar fi vorba de banii mei, as fi induiosat de grija statului roman pentru profiturile bancilor care activeaza in Romania. Bineinteles, ca "simplificarea" inseamna, pe langa teancurile de declaratii existente si depunerea unei declaratii suplimentare de contributii sociale, la administratiile financiare. Corolarul "informatizarii societatii romanesti", declararea impozitelor pe discheta (dar si cu cel putin o copie pe hartie) introdusa de autoritatile fiscale (o modalitate de declarare mai costisitoare pentru contribuabili decat cea anterioara, asa cum a recunoscut si Ministerul Finantelor) a fost extinsa de Casa Nationala de Pensii la toti contribuabilii, indiferent de numarul de angajati. Poate ar fi fost mai bine ca Ministerul Muncii sa ne explice ce facem cu Registrul de evidenta a salariatilor achizitionat in anul 2003, decat sa oblige intreprinzatorii sa stea la cozi interminabile la ghiseele caselor de pensii!
Oare in Romania timpul si, mai ales, banii pierduti de cetateni in relatia cu administratia publica nu conteaza? In aceste conditii nu trebuie sa ne miram ca multi concetateni (in special tineri) sunt atat de scarbiti de sistemul birocratic-discretionar actual incat isi cauta fericirea pe alte meleaguri. Facand referire la anecdota din debutul articolului, s-ar putea ca la sfarsitul "pribegiei prin desertul tranzitiei", conducatorul de atunci al romanilor sa nu aiba cu cine sa traiasca in libertate.
emil@apropo.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
