Argumentul oficial invocat de BNR pentru recenta crestere cu un punct procentual a dobanzii de interventie este puseul inflationist pe care il va provoca cresterea preturilor la energie. Mi se pare un argument corect, mai ales ca, pentru a ne incadra in tinta de inflatie de 14% pe 2003, trebuie ca in ultimele trei luni din an sa avem o inflatie medie lunara nu mai mare de 1,2%, ceea ce este "strans" , avand in vedere ca sunt luni ce solicita mult platile, in special la gaze, caldura, energie in general si nu numai. Am insa convingerea ca mai este un motiv, si anume presiunea pe care FMI, in continuare, mai putin public de aceasta data, o exercita, in directia gresita, asa cum am spus-o de atatea ori, de descurajare a creditului neguvernamental.
Iarasi ma repet, dar presiunile inflationiste nu vin din cresterea creditului pentru companiile private competitive si persoanele fizice (acestea reprezentand riscuri pe care marile grurpuri bancare europe, care au filiale in Romania stiu sa le stapaneasca foarte bine), ci din faptul ca sectorul de stat, regiile autonome, companiile nationale nerestructurate, continua sa injecteze in economie arierate, inflatie, ineficienta si salarii mari fara acoperire in produse si servicii.
Acesta ar fi domeniul cheie in care numai o actiune guvernamentala, energica, poate incepe sa rezolve lucrurile Cum aceasta actiune nu se produce, mai ales ca intram intr-un an electoral, BNR incerca, si este laudabil ca o face cu un instrument al economiei de piata, cum e dobanda de interventie, sa contracareze puseele inflationiste care vin in masura covarsitoare dintr-un sector de stat nerestructurat si, apropos de cresterea deficitului de cont curent, in continuare mare importator de resurse care nu se regasesc economic in productia vanduta si incasata de catre aceste entitati de stat.
Impactul asupra bancilor comerciale mi se pare limpede: vor avea loc cresteri de dobanzi la resursele atrase (depozite, certificate de depozit) cuprinse intre 0,5-1% si in mod corepunzator, intrucat resurse se scumpesc si nivelul rezervelor minime obligatorii la BNR ramane excesiv de mare si prost retribuit, va avea loc si o crestere, in aceeasi proportie, a dobanzilor la credite. Aceasta miscare se pare ca va fi totusi partial tinuta in sah de puternica concurenta pe piata pentru clientii buni.
In ceea ce priveste efectul cantitativ, respectiv al "deturarii" de fonduri de la creditare catre depozitele mai bine retribuite la BNR, consider ca efectul va fi marginal, BRD, si cred ca si alte banci, continuand sa-si finanteze prioritar clientii, atat mari corporatii, cat si IMM-uri si persoane fizice, care prezinta risc redus de credit, mai ales pe cei cu care banca a stabilit adevarate parteneriate de afaceri pe termen lung.
Am certitudinea ca, odata aprobata, asa cum sper, la 15 octombrie, eliberarea ultimei transe din acordul "stand-by" cu FMI, presiunea asupra bancilor comerciale de a reduce creditul neguvernamental va trebui sa scada.
Raman insa, in continuare, problemele cu adevarat serioase ale atat de necesarei restructurari industriale, la care m-am referit mai sus, si pe care nu putem sa le rezolvam decat noi, romanii, mai ales ca prin aceasta, in lumina criteriilor de aderare la UE, vom fi facut un pas important catre o adevarata economie de piata functionala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
