Opinii

Quo vadis, România? Sau de ce avem nevoie de o viziune pentru următorii 20 de ani

Quo vadis, România? Sau de ce avem nevoie de o viziune...

Autor: Codrut Pascu

18.07.2013, 21:09 707

Seneca spunea cândva că „dacă nu ştii în ce port vrei să ajungi, niciun vânt nu este favorabil“. De bun simţ, am putea spune, şi un principiu sănătos cam pentru toate activităţile noastre. Cu toate acestea, atât de puţine acţiuni şi eforturi depuse în general respectă acest principiu de bază.

Pornind de la această idee, Româ­nia în ultimii 20 de ani a avut mereu un obiectiv sau un altul – adică a ştiut cumva în ce port trebuie să ajungă – fie în NATO, fie în UE… şi, mai direct sau pe ocolite, a ajuns acolo. A fost nevoie de aproximativ 20 ani.

Întrebarea care se naşte în mod na­tural astăzi este încotro vrem să ajun­gem în următorii 20 de ani? România pare să îşi fi pierdut cumva nu numai direc­ţia, dar şi destinaţia. Vorbim bineînţeles de multe obiective şi strategii – dar în definitiv, aşa cum se ştie, alergatul după mai mulţi ie­puri nu este unul sănătos. Ne trebuie ceva tan­gibil şi coerent către care să ne îndreptăm.

În încercarea de a găsi un nou obiectiv pentru România în următorii 20 de ani, am lansat o întrebare des­chi­să atât către top-managementul celor mai mari com­panii din ţară, pe care noi i-am considerat „liderii de azi“, dar şi către studenţii români de la uni­ver­si­tă­ţile de top din România şi de peste hotare, pe care îi so­cotim „liderii de mâi­ne“, între­bân­du-i care este, din punc­tul lor de ve­dere, principalul obiec­­tiv al României pen­tru următoa­rele două decenii.

Având peste 400 de participanţi la studiu, ne-am aşteptat la o plajă largă de răspunsuri. La final însă, ele nu au fost nici pe departe atât de multe sau de variate pe cât ne-am fi aşteptat: marea majoritate a managerilor, dar şi a stu­den­ţilor, au con­siderat evident răs­pun­sul: conver­genţa reală a României cu media europeană (vorbim de Uniunea Euro­peană – UE), atât în ceea ce pri­veşte indicatorii cei mai uşor cuan­ti­fi­ca­bili (PIB per capita), cât şi în ceea ce pri­veşte factorii calitativi, să spunem, şi anu­me standardele de viaţă.

De aici, s-ar putea desprinde aşadar o destinaţie: să ajungem la media euro­peană PIB per capita în următorii 20 de ani.

Pornind pe altă linie, am analizat cum au evoluat istoric economiile statelor cu un nivel de dezvoltare apro­piat nouă. Intenţia a fost să înţelegem cum ar trebui să se transforme econo­mia noastră pentru a putea deveni un actor relevant în fluxul de investiţii (directe şi indirecte) interna­ţio­nale. În acest sens, am ales un criteriu sim­plu: per­formanţa peste medie, relativ la gru­pul de ţări din care facem parte. Ce înseamnă asta?

La nivel macro, economiile se clasi­fică cel mai uşor în funcţie de PIB/ca­pita. România face parte astăzi din grupul de economii cu 5 până la 10 mii USD/capita, unde vedetele sunt Afri­ca de Sud şi Mala­ie­zia, dar ţinteşte să intre în categoria ur­mă­toare, cu PIB/capita între 11 şi 15 mii USD, unde vedete au fost în trecut consi­de­rate Rusia, Mexic, Turcia sau Polonia. Ur­mând modelele de creştere observate până acum, ţinta de creştere a PIB pe care trebuie s-o atingem pentru a ne evi­den­ţia în aceste categorii de eco­nomii ar tre­bui să fie de peste 4-5% pe an în medie pentru cel puţin 5 ani. Ulterior, pe măsură ce intrăm în ur­mă­torul grup de economii, creşterea me­die aşteptată va scădea către 3% pe an. O proiecţie ambiţioasă, dar rea­listă, pen­tru următorii 20 ani ar arăta aşa­dar o rată de creştere medie anuală între 3,5% şi 4%, cu o primă decadă de pes­te 4% şi o a doua decadă de puţin peste 3%.

De regulă, deciziile cu privire la alo­carea capitalurilor, fie ele pentru in­vestiţii reale sau speculative, ţin cont de câteva principii generale: potenţialul de creş­tere al sectorului/economiei, stabi­litatea mediului de afaceri, disponibi­lita­tea resurselor locale (în primul rând uma­ne, dar nu numai), precum şi uşu­rinţa de a închide în mod profitabil pozi­ţiile investiţionale respective. Pri­ma şi ultima dintre acestea sunt în gene­re considerate a fi în strânsă legătură cu poziţia relativă a economiei/sectorului faţă de grupul mai larg din care face parte. Tocmai de aceea este foarte im­por­tant să ne propunem să depăşim me­dia de dezvoltare a grupului de ţări în care ne aflăm!

Desigur, sunt mulţi cei care spun că modelele de creştere sunt în continuă schim­bare, iar avansul economic va fi pro­babil mai mic la nivel global în deca­da următoare. Cred cu tărie însă că vom asista la o polarizare a creşterii, având o medie globală mai mică, dar discre­pan­ţe în creştere între cei ce evoluează bine şi restul plutonului. De aceea, este cu atât mai important să ne propunem să facem parte din plutonul fruntaş, adică acela cu creştere peste medie.

Rezumând, o altă ţintă aşadar, cu o cuan­tificare mai concretă, ar fi să atin­gem o creştere medie anuală de cel puţin 3,5% în următorii 20 de ani şi de cel puţin 4-5% în următorii 5 ani.

În afară de această ţintă macro, cred că trebuie să ne propunem însă să ieşim în evidenţă şi prin poziţii com­petitive în anumite sectoare. Pe măsură ce competi­tivitatea noastră creşte, pu­tem accesa oportunităţi de dezvoltare noi, creându-se astfel noi surse de creş­tere care să plaseze România într-un aşa-zis cerc virtuos.

Cum putem face asta? Atunci când ai resurse limitate şi acţionezi într-o pia­ţă cu concurenţă mărită, strategia câşti­gătoare este de regulă de a-ţi concentra resursele în zonele unde sunt şansele cele mai mari de a obţine un rezultat peste medie. Asta fac toate companiile de succes din lume, exemplul clasic fiind cel al GE care îşi propune să fie în top 3-5 în fiecare piaţă în care activează, iar dacă nu reuşeşte, pă­răseşte piaţa res­pectivă. Astfel proce­dea­ză şi statele care au înregistrat o dez­voltare susţi­nu­tă de-a lungul a mai mult de un deceniu, precum Coreea de Sud, Finlanda sau Singapore. Asta ar trebui să ne pro­pu­nem şi noi pentru a ne mări şan­sele să avem o creştere econo­mi­că sustenabilă.

Pentru a concura însă cu alte pieţe, atât din Europa, cât şi din afară ei, trebuie să fim cel puţin la fel de buni, ceea ce nu vom putea reuşi în acelaşi timp şi în agricultură, şi în chimie, IT sau auto pe lângă multe altele. Până acum, sursa principală de compe­ti­ti­vitate ex­ploa­tată în România a ţinut de costul re­dus al re­sur­selor umane sau al unor re­surse naturale. Acest avantaj com­petitiv nu va mai fi suficient în urmă­toarea de­cadă şi de aceea avem nevoie să creăm altele.

Avem nevoie de campioni de dez­voltare, care să poată susţine creşterea între­gului ecosistem şi care să poată ge­nera surplusul de valoare necesar. Realist, cu resursele limitate de care dispunem nu vom avea şanse mari de a crea astfel de campioni în multe do­me­nii. De aceea, aş vedea cu şanse mai mari de reuşită un scenariu în care ne con­centrăm să creăm condiţiile for­mării unor ecosisteme competitive în maximum 5 domenii.

Concluzionând, cred că avem mare nevoie de o ţintă, o viziune pe care să o în­ţe­lea­gă şi să o accepte toţi cei cu pu­tere de decizie sau influenţă în spaţiul eco­nomic românesc. Ideal, această ţintă ar trebui să fie aspiraţională, dar rea­listă, măsurabilă şi uşor de urmărit. În mod concret, recomandarea mea ar fi: pentru a putea continua procesul de con­vergenţă către media europeană ofe­rind astfel condiţiile unei bunăstări pen­tru întreaga populaţie, România tre­buie să-şi propună să devină com­petitivă în câteva domenii (maximum 5) şi să creeze mediul propice pentru a ge­nera o creştere economică peste me­dia ţărilor comparabile (probabil de peste 4-5%) în următorii 10 ani. Pe scurt, 5/5/10!

Pornind de la această viziune, am ima­ginat câteva scenarii aspiraţionale pen­tru dezvoltarea economică a Româ­niei. Voi reveni cu mai multe detalii des­pre acestea în săptămânile următoare.

Codruţ Pascu este managing partner al biroului din România al firmei de consultanţă Roland Berger Strategy Consultants

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.07.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO