Subiectul fierbinte al lunii septembrie il reprezinta cota unica de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, care ar putea fi sub nivelul impozitului pe profit (25%). Intrebarea care se pune este daca Ministerul Finantelor are o strategie de reducere a fiscalitatii fortei de munca sau este doar o masura electorala scoasa din context.
Este evident ca introducerea unei cote unice de impozitare a veniturilor persoanelor fizice reprezinta o surpriza deosebit de placuta pentru intreprinzatori, desi resorturile care au determinat guvernul sa puna in discutie aceasta masura nu sunt deloc transparente.
Probabil ca factorul generator il reprezinta faptul ca in urma "reformelor" din domeniul legislatiei muncii si a asigurarilor sociale, s-a constatat concentrarea salariilor spre nivelul salariului minim pe economie si o crestere a muncii la negru. In fata acestei situatii generalizate, este putin probabil ca aparatul administrativ are capacitatea de a face fata situatiei, in ciuda sanctiunilor piperate prevazute de legislatia in vigoare.
Aceasta posibila reducere a impozitului pe venit ar putea reprezenta o recunoastere tarzie a debandadei create de intrarea in vigoare a noului Cod al muncii si de modificarile stupide si repetate aduse legislatiei asigurarilor sociale. Disponibilizarile din sectorul industrial au doua consecinte foarte importante:
a) diminuarea puterii sindicatelor;
b) cresterea presiunii pe piata fortei de munca, urmata de necesitatea de a incuraja intreprinzatorii sa angajeze personal.
Din pacate, introducerea unei cote unice de impozit de venit de 16%, 18% sau 23% nu este suficienta pentru ca sa genereze intreprinzatorilor sentimentul ca are loc o schimbare suficient de incurajatoare a politicii fiscale si sa determine cresterea numarului de angajati in sectorul privat.
Reducerea impozitarii muncii ar imbraca forma unei revolutii fiscale daca, pe langa introducerea cotei unice de impozit pe venit, nivelul contributiilor de asigurari sociale datorate de angajatori ar fi diminuat cu minim 10% (de la 36,25% pana la 26,25%). Intr-adevar, supraimpozitarea muncii priveste in primul rand contributiile sociale al caror nivel continua sa fie extrem de ridicat, in special pentru angajatori:
- 24,5% - contributia la bugetul asigurarilor sociale;
- 0,5% - contributia la fondul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale;
- 7% - contributia la fondul unic al asigurarilor de sanatate;
- 3,5% - contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj;
- 0,75% (0,25%) - comisionul pentru completarea si pastrarea carnetelor de munca.
In total, 36,25% din fondul de salarii al angajatorilor este datorat in anul 2003 diverselor institutii ale statului, institutii care au inteles prin protectie sociala construirea de sedii confortabile, cumpararea de masini de lux si alte echipamente care iti fac viata placuta. Nu trebuie uitat ca, in anul 2004, societatile comerciale vor datora o contributie intre 0,5% si 4%, in functie de domeniul de activitate, pentru fondul de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale. De asemenea, fondul de garantare a platii salariilor sta undeva dupa colt, asteptand momentul potrivit pentru a fi impus.
Desi sunt invocate argumentele economice ale reducerii fiscalitatii, reducerea cotei de impunere a veniturilor persoanelor fizice avantajeaza in cea mai mare masura pe liber-profesionisti si persoanele fizice autorizate. Aceste categorii de persoane sunt avantajate pentru ca nu datoreaza contributiile de asigurari sociale, sanatate si somaj aplicate la fondul de salarii (fondul de salarii include venitul net, impozitul pe venit si contributiile sociale datorate de angajati - adica impozit la impozit!!!) pe care sunt obligati sa le plateasca angajatorii.
In ce priveste cota unica de impozitare, nu este clar daca aceasta noua cota se aplica si veniturilor care nu se globalizau cum sunt dividendele, dobanzile sau veniturile din premii. Totusi, lipsa de transparenta a guvernului in ce priveste aceasta masura ma face sa ma astept la ce este mai rau - adica aplicarea cotei unice de impozitare si pentru aceste venituri. In sprijinul acestei ipoteze vin si afirmatiile ministrului finantelor, de la inceputul anului cu privire la posibilitatea de a introduce in venitul global dobanzile si dividendele incasate de persoanele fizice.
Reversul medaliei ar putea fi foarte neplacut pentru intreprinzatori daca, de exemplu, impozitul pe dividende ar fi ridicat de la 5%, in prezent, pana la 23% (cat este cota unica propusa de Ministerul Finantelor!). Un astfel de impozit adaugat la cota de 25% a impozitului pe profit, ar face impozitarea profiturilor distribuite de-a dreptul prohibitiva. In aceste conditii, structura veniturilor bugetare va fi puternic distorsionata de o foarte probabila diminuare a impozitului pe profit. Mai direct spus, fiscul va constata cu surprindere ca societatile comerciale (fie ca sunt platitoare de impozit pe profit sau de impozit pe venitul microantreprinderilor) nu vor mai avea profit sau, daca au profit, acesta nu se distribuie. Trebuie mentionat ca in statele dezvoltate o astfel de situatie (dubla impozitare) nu este posibila din cauza faptului ca din impozitul pe dividende datorat de persoana fizica se scade impozitul pe profit platit la nivelul societatii comerciale (credit fiscal).
Din pacate, fiscul roman nu are probleme de constiinta daca impoziteaza de mai multe ori acelasi venit.
In concluzie, reducerea impozitului pe venit si stabilirea unei cote unice reprezinta o facilitate binevenita pentru salariati si o oportunitate extraordinara pentru persoanele care obtin venituri din activitati independente. Totusi, aceasta facilitate nu va incuraja angajatorii sa incheie contracte de munca atat timp cat contributiile angajatorilor nu se vor reduce la un nivel decent, prin aceasta intelegand mai putin de 25% fata de 36,25% in prezent.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
