In ultimul deceniu, populatia din Europa, America de Nord,America Latina si Asia a descoperit un nou articol de comertcreditul de consum. De la granitele apusene ale UniuniiEuropene la tarmurile rasaritene ale Asiei Centrale, oamenii auinceput sa se imprumute pentru a plati locuinte, masini sau doarpentru a trai de la o zi la alta.
Imprumuturile bancare catre populatia Romaniei au crescutdramatic in acest deceniu, de la aproape zero la aproximativ 20 deprocente din produsul intern brut in 2008. Aceasta reprezinta ocrestere medie anuala de aproximativ 100 de procente pe an, indecurs de cinci ani cresterea cea mai rapida din Europa laimprumuturile pentru populatie. Mai mult decat atat, la sfarsitulanului 2008 aproape 60 de procente din intreaga datorie apopulatiei erau in valuta, in principal euro, dar si francielvetieni si alte valute. De asemenea, raportul dintre povaraserviciului datoriei populatiei si venitul disponibil a ajuns lapeste 20 de procente la sfarsitul anului 2008 (comparativ cu 5procente la sfarsitul anului 2004). Aceasta evolutie ridicaintrebarea daca gospodaria romaneasca medie este capabila samonitorizeze si sa tina sub control in mod eficace nivelul de riscpe care este posibil sa si-l fi asumat intr-o masura tot maimare.
In ciuda expansiunii rapide a creditului de consum in ultimiiani, mare parte dintre romani nu fac parte inca din sistemulfinanciar. Numai aproximativ un sfert din populatie are conturibancare si exista, in medie, doar 43 de conturi de imprumuturi la100 de adulti. Biroul de credit privat acopera informatii numaipentru un sfert din populatia adulta. Mai mult decat atat, maiputin de jumatate de procent din populatie investeste in fondurimutuale. In aceasta saptamana, Banca Mondiala lanseaza"Analiza-diagnostic a protectiei si educatiei consumatorilor deproduse si servicii financiare in Romania".* Raportul considera cabazele pentru protectia consumatorilor si cultura financiara inRomania exista, dar ca este in continuare nevoie de sprijin in sasedomenii-cheie.
In primul rand, ar trebui imbunatatita constientizareaconsumatorilor cu privire la drepturile (si responsabilitatile) lorreferitoare la serviciile financiare. Analiza recomandaconsolidarea institutionala a Autoritatii Nationale pentruProtectia Consumatorilor si infiintarea unui departamentspecializat in probleme de servicii financiare in cadrul acesteia,iar pe termen lung, chiar a unei agentii de profil. Autoritatea deprotectie a consumatorilor, impreuna cu asociatiile profesionalepentru sectorul financiar si cu asociatiile consumatorilor, artrebui sa initieze un program national de comunicare cuconsumatorul si constientizarea acestuia cu privire la problemelefinanciare, prin diverse canale de distributie, inclusivmass-media. Asociatiile profesionale ar trebui incurajate, deasemenea, sa elaboreze coduri de protectie a consumatorilor, carei-ar ajuta pe acestia sa fie constienti de drepturile siresponsabilitatile lor.
In al doilea rand, institutiile financiare ar trebui safurnizeze consumatorilor existenti si potentiali informatii usor decitit, exacte si complete. Informatiile de baza referitoare laprodusele financiare ar trebui prezentate intr-o forma simpla, cumar fi documentul Key Facts Statement ("Informatii importante"),utilizat in Australia si in alte parti. Prevederile de baza alecontractelor pentru consumatori ar putea fi standardizate. Artrebui interzisa reclama inselatoare, precum si practicile devanzari abuzive si inselatoare cu privire la produsele financiare.De asemenea, sunt utile niste perioade de gandire de cateva zile,in care consumatorii sa se poata razgandi dupa semnarea unuicontract, in cazul contractelor financiare pe termen lung (cum estecazul ipotecilor pentru locuinta sau al contractelor de asiguraricu componente de economisire pe termen lung).
In al treilea rand, ar trebui perfectionata competentaprofesionala a vanzatorilor de produse financiare. Ar fi util unsistem cu trei componente pentru instruirea si autorizareaintermediarilor si a altor vanzatori de produse financiare. Deasemenea, ar trebui sa se acorde atentie imbunatatirii cerintelorde acordare a licentei pentru consultantii financiari si brokeriide credit/asigurari, de exemplu prin crearea functiei de consultantfinanciar autorizat.
In al patrulea rand, ar trebui consolidate mecanismele desolutionare a disputelor. Fiecare institutie financiara ar trebuisa fie obligata sa stabileasca proceduri clare de tratare siurmarire a reclamatiilor clientilor si sa ofere informatii despremodul in care sa caute remedii pentru problemele cu institutiafinanciara sau cu oricare dintre intermediarii acesteia.Reclamatiile consumatorilor cu privire la serviciile financiare artrebui centralizate, pentru a facilita realizarea si publicarea celputin anual a unor statistici despre numarul si situatiareclamatiilor, precum si analiza tendintelor diverselor tipuri dereclamatii. Pe termen lung, ar trebui sa se aiba in vederestabilirea unei forme de ombudsman financiar - o institutie cupersonal specializat la care consumatorii ar putea trimitereclamatiile atunci cand institutiile financiare nu le pot rezolva.Ca prim pas, ar putea fi infiintat un ombudsman voluntar in cadrulfiecarei asociatii profesionale. Daca ombudsman-ii voluntari sedovedesc a fi insuficienti in asigurarea de rezolvari rapide sicorecte ale disputelor cu consumatorii, ar trebui avut in vedere unombudsman statutar independent.
In al cincilea rand, ar trebui sa existe o strategie nationalade dezvoltare a educatiei financiare a consumatorilor. Consumatoriiar trebui sa aiba acces facil la educatia financiara, astfel incatsa poata afla informatii despre serviciile lor financiare, nu doardespre conditiile serviciului, ci si despre riscurile sirecompensele diverselor strategii financiare personale. Educatiafinanciara ar trebui oferita consumatorilor in "momente in caresunt dispusi sa se lase invatati", si anume atunci cand sunt incautare de informatii privitoare la serviciile financiare si laplanificarea financiara. De asemenea, ar trebui luate inconsiderare programele pentru educarea copiilor din scoala primarasi gimnaziala. Agentiile de supraveghere financiara ar trebui sajoace un rol in educarea consumatorilor si in alertarea lor cuprivire la practicile ilegale din sectorul financiar, de pildaprintr-o pagina intitulata "Pentru consumatori" pe site-ul web.
In al saselea rand, ar trebui efectuate anchete regulate lanivel national in randul consumatorilor financiari. Ar trebuiefectuata o ancheta initiala ca analiza de baza, cu anchete deurmarire la fiecare trei-cinci ani. Anchetele ar trebui sa acopereobiceiurile de cheltuire si bunastarea financiara aleconsumatorilor, precum si nivelurile de cultura si priceperefinanciara. Rezultatele anchetelor ar trebui folosite pentru adefini programele nationale de constientizare si educatiefinanciara a consumatorilor, iar mai tarziu pentru a le evaluaeficacitatea si a stabili ce modificari sunt necesare incontinuare.
Aceste sase masuri nu sunt usor de implementat, dar toate suntimportante. Luate laolalta, ele vor pune bazele necesare pentru aasigura populatia din Romania ca poate lua cu incredere chiar sidecizii financiare dificile fie ca este vorba de cumpararea uneicase noi, de plata reparatiilor masinii sau doar de a gasi o calede a economisi cate ceva de la un salariu la altul. Programulnecesita un rol activ nu numai din partea autoritatilorguvernamentale romanesti, ci si a institutiilor financiare, aasociatiilor lor profesionale si a membrilor societatii civile.Rezultatul va consta in consumatori financiari mai puternici siintr-o societate mai puternica.
* Banca Mondiala, Romania: Analiza-diagnostic a protectieiconsumatorilor si a culturii financiare, proiect revizuit, iulie2009 (disponibila la www.worldbank.org/ro/)
Sue Rutledge este coordonator regional pentruprotectia consumatorilor la Banca Mondiala
Arabela Aprahamian, Senior Operation Officer,reprezentanta Bancii Mondiale in Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
