Theodor Stolojan este una din figurile cele mai respectabile pe scena politica romaneasca. El si-a castigat reputatia ca premier in anii 1991-1992, cand s-a achitat cu cinste de sarcina organizarii alegerilor din 1992. O performanta de exceptie pentru ca niciunul din partide nu s-a plans de favoritism sau inselare. A urmat o lunga perioada de functionar superior la Banca Mondiala, despre care am aflat de la colegi americani din universitati ca era foarte pretuit.
Intors in tara, Stolojan s-a apucat cu o mare energie sa uneasca grupurile liberale intr-un singur tot, reusind sa creeze un partid unitar si omogen, care si-a dublat popularitatea in sondaje. In 2004 a devenit candidatul liberal la prezidentiale. Dar numai cu cateva zile inainte de debutul campaniei electorale, s-a produs un eveniment dramatic: Theodor Stolojan s-a simtit nevoit sa renunte la candidatura, invocand epuizare fizica si psihica.
Dupa victoria lui Traian Basescu la alegerile prezidentiale, acesta i-a oferit lui Stolojan postul de consilier si acesta a acceptat. Timp de un an si jumatate, Stolojan a pastrat o discretie totala, silenzio stampa, pentru ca acum, in seara lui 8 mai, sa iasa in arena politica cu o declaratie care a produs uimire. Pozitionarea neasteptata a lui Stolojan ridica trei intrebari legitime:
1. Este vorba de o initiativa strict personala sau un scenariu in intelegere cu Traian Basescu;
2. De ce Stolojan a iesit la rampa in acest moment; si
3. In afara de Cotroceni, pe ce piloni politici se bizuie Stolojan in acest gambit politic?
La prima intrebare, eu cred ca data fiind colaborarea stransa cu Traian Basescu, este de neconceput ca el sa fi decis acest pas extraordinar fara cel putin o consultare cu presedintele tarii. De altfel, imi amintesc ca atunci cand discuta la TV alegeri anticipate, Basescu a mentionat odata numele lui Stolojan ca inlocuitor al lui Tariceanu. De ce Stolojan a decis sa faca acest gest tocmai acum, cunoscand meticulozitatea cu care isi pregatea fiecare miscare, constituie pentru mine o enigma. Doar ne aflam intr-un moment crucial pentru soarta integrarii in Uniunea Europeana, iar stabilitatea politica este factor primordial in judecata Comisiei de la Bruxelles. Putea foarte bine sa astepte summitul din iunie si motiunea de cenzura planuita de opozitie.
In sfarsit, referitor la pilonii politici pe care conta, el are o serie de partizani in partidul liberal. Dar tocmai alegerea neinspirata a momentului i-a facut pe acestia sa pastreze simpatia in tacere. Nici filialele liberale din judete, pe care s-a sprijinit cand a preluat conducerea PNL, nu-si manifesta adeziunea. Dimpotriva, cateva si-au exprimat dezaprobarea.
Cat priveste obiectivele programatice ale lui Stolojan, ele suna prea evident a Basescu. El a pus accentul pe fuziunea PNL-PD, respinsa de conducerea liberala, iar acuza "grupului de interese" din jurul lui Tariceanu a fost calul de bataie al lui Basescu. Nimic nou sub soare.
Calin Popescu-Tariceanu, in stilul sau aristocratic, a atacat punctul cel mai vulnerabil al lui Stolojan: PNL nu este de vanzare si nici nu se ofera pe tava cuiva. Apoi, facand pe generosul, l-a invitat pe Stolojan in PNL, care este un partid deschis si sunt oricand bine veniti cei care sustin ideile, valorile si pricipiile liberale.
S-a pus si problema daca pozitionarea liberala a lui Stolojan se impaca cu cerinta echidistanta fata de partide a societatii Cotrocenilor. Vineri, Stolojan a declarat ca e dispus sa aiba discutii cu liberalii din Bucuresti si ca nu considera ca activitatea sa politica este incompatibila cu postul de consilier prezidential.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
