Desi ma uit la meciurile de fotbal, tin cu o echipa si sunt informat in legatura cu fenomenul in sine - atat in Romania, cat si pe afara -, m-am ferit sa scriu vreodata articole pe aceasta tema, fiindca am convingerea ca si in aceasta meserie ar trebui sa existe specialisti.
Fiindca ma deranjeaza cand oameni fara nici o pregatire comenteaza politica sau comunicarea si, de cele mai multe ori, o fac extrem de prost, nu vreau sa trezesc acest tip de reactii nimanui.
De aceea, nu ma voi referi nici la felul in care a decurs partida Dinamo-Steaua, nici la eliminarea lui Thereau, nici la cea a lui Nicolita, nici la golul lui Serban, nici la declaratiile lui Rednic, Borcea, Stoica sau Becali. Nu stiu cine a meritat sa castige, nu stiu a cui strategie de joc a fost buna, nu stiu nici macar daca respectivii arbitri au gresit si, daca au facut-o, daca a fost cu intentie sau nu.
Urmarind presa de specialitate din zilele urmatoare, declaratiile diverselor persoane implicate in fotbal, ale oficialilor si ale comentatorilor, am inteles ca totusi, cei doi arbitri implicati (centralul si tusierul) au gresit eliminandu-l pe francez si neeliminandu-l pe Tames si ca, de asemenea, exista o suspiciune legata de eliminarea lui Nicolita (centralul i-ar fi spus sa intre si apoi i-a dat galben). Imediat dupa aceste concluzii, respectivul arbitru este pus primul pe lista UEFA. Ori aici deja apare o problema care nu mai tine de fotbal.
Tot din presa sportiva am putut afla lista erorilor facute de arbitrul in cauza in ultimii ani. Erori care au viciat rezultate si, in vreo doua cazuri, au decis configuratii de clasamente.
De asemenea, exista un sir de prestatii contestabile legate de o anume echipa. Si cu toate acestea, in mijlocul unui scandal de proportii care starneste pasiuni greu de controlat (daca aveti rabdare, cititi blogurile de sport sa vedeti cam la ce ton se discuta) arbitrul in cauza este premiat de Comisia Centrala de Arbitri. Este decretat cel mai bun arbitru autohton.
Una dintre metodele specifice totalitarismului este absurdul. Sfidarea realitatii si a bunului-simt. Pulverizarea scarii valorice traditionale si introducerea unei scari a valorilor complet aleatoare. Promovarea non-valorii definite ca atare.
Exista un document celebru, emis in iunie 1947 de NKVD, in care la punctul 44 se spunea: se va cauta ca acei care lucreaza in diverse functii, indiferent cat de mici, sa fie schimbati si inlocuiti cu oameni cu cea mai mica pregatire profesionala pentru ca la punctul 19 sa existe indicatia ca toti cei plasati in functie sa fie compromisi in fata angajatilor, dar totusi sa fie numiti. Dincolo de doritele fracturi in interiorul organizatiilor si implicit in interiorul societatii, fracturi care permiteau controlul mai lejer al intregului de catre ierarhie, al doilea efect era demobilizarea valorii, acceptarea resemnata a oricarei decizii ce venea din partea unei puteri capabile sa faca orice.
Un banc al epocii de aur imediat dupa Afganistan suna cam asa: Cu cine se invecineaza URSS? Cu cine doreste. Omnipotenta este coplesitoare si de aceea foarte utila in totalitarism.
Intorcandu-ne la arbitrii nostri, decizia comisiei sau a federatiei sau a cui a fost porneste exact de la aceasta logica. Si pun pe cel mai contestat arbitru al momentului in capul listei, fiindca pot sa o fac si fiindca nu este nimeni sa ma opreasca.
Desi aparent cel care a gandit asa are dreptate, viata intr-o societate deschisa este plina de surprize. Si acestea nu vin din justitia pamanteana, din minunata iluzie a fortei societatii civile, din protestele celor multi si cinstiti sau pur si simplu fiindca binele invinge raul, ci din calcul politic. Fotbalul este, fara doar si poate, activitatea care cumuleaza in jurul ei cele mai mari multimi de oameni in Romania.
Vreau sa reamintesc oricui ca nici un miting politic, sindical sau de alta natura nu a scos in strada atatia oameni cat au reusit victoriile nationalei in 1994 sau ale Stelei anul trecut. Gigi Becali isi datoreaza o parte din ascensiunea politica si in topul increderii performantelor Stelei, dar si gradului mare de interes ce inconjoara fenomenul.
Oriunde sunt stranse mase de oameni apare si profitul politic. Astfel incat, daca oamenii din federatie, din comisiile de arbitraj sau de pe mai unde se aduna continua cu tipul acesta de abordare - promovam pe cine vrem, fiindca nimeni nu ne sta in cale - un politician in cautare de public, de subiect si de victime perfecte s-ar putea sa intre in joc.
O caracteristica interesanta a acestei lumi este ca, indiferent de apartenenta la o echipa sau alta, nimeni nu-i iubeste nici pe arbitrii, nici pe oficialii federali. Caderea lor nu ar deranja pe nimeni si nu ar mira pe nimeni intr-o tara, care de cativa ani vorbeste de lupta impotriva coruptiei.
Intotdeauna vor exista structuri care vor beneficia de pe urma succeselor celor pastoriti de ele. Federatia Romana de Fotbal este un asemenea exemplu. Puterea acestor structuri depinde si de performanta, dar si de abilitatea de a nu-i enerva pe cei care o fac literalmente.
In acest moment, alaturi de aroganta selectionerului nationalei, dispretul manifest al liderilor acestei structuri superpuse pare, daca nu sinucigas, macar foarte riscant.
Chiar daca exista un calcul legat de sprijinul unor anumite conduceri de cluburi impotriva altor conduceri de cluburi, care ar putea reglementa situatia in interiorul organizatiei (asa cum s-a intamplat si pana acum), 2007 este un an preelectoral foarte dificil pentru actuala putere care va trebui sa gestioneze locul primelor masuri impuse de Uniunea Europeana.
Un scandal in fotbal, niste acuze bine puse in ziare, un DNA la momentul oportun si cine mai stie ce pledoarie cu iz de sprit (rima cu Golden Blitz este inevitabila) ar putea fi o nesperat de utila supapa de siguranta. Si o dovada in plus ca iata, in Romania se traieste bine. Tot mai bine.
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
