La o privire superficiala, se poate zice ca UDMR este razgaiatul coalitiei. Si de ce nu ar fi: formatiune mai disciplinata nici ca exista, aduce guvernarii respectabilitate si, in general, daca nu ar fi maghiarii poate nici echipa care conduce acum nu ar exista. UDMR a si fost rasplatita pe masura pentru serviciile in slujba coalitiei.
Dar, de la o vreme, UDMR s-a suparat. Disciplina-disciplina, insa liderul sau a lasat deoparte obisnuita rezerva si aproape nu este saptamana in care sa nu-si spuna ofurile. Daca-l asculti atent, nemultumirile sunt indreptatite in mare masura. Penultima suparare a UDMR a venit de la Monica Macovei. Indubitabil, titulara portofoliului Justitiei le este antipatica multora. Multi, inclusiv UDMR, o acuza ca nu ezita sa-si verse frustrarile profesionale in public. Pricina ar fi ca ministrul nu a reusit sa impuna niste proiecte "proaste". Partea cu "bun" sau "prost" trebuie luata cu rezerva subiectiva de rigoare. Insa, din afara, Macovei este bine vazuta si asta o impinge pe creasta valului. Dupa ce a trecut UDMR la categoria "frane" in calea reformei, doamna ministru nu a cerut scuze Uniunii, asa cum i-a cerut Marko Bela.
Ministrul justitiei nu este singurul of al UDMR. Mai deunazi, conservatorii i-au administrat "un dus rece pe calea presei" (tot de la Marko Bela citire), atunci cand au anuntat ca nu vor vota si pace Statutul minoritatilor in plenul Camerei Deputatilor. Ceea ce a atins UDMR intr-unul din punctele sale sensibile. Uniunea a avut o consecventa caineasca in ce priveste impunerea Statutului, in forma pe care o doreste. Adica, aceea care ne face mai ortodocsi decat patriarhul - si o palma mai sus - in materie de drepturi ale minoritatilor. Asa ca ii este peste putinta sa inteleaga ca si conservatorii au vrut sa dea satisfactie unor orgolii proprii (cu evident iz electoral).
In general, Uniunea sufera cand vede lipsa de rigoare in functionarea coalitiei. Si nu este rau ca acolo, sus, printre guvernanti, mai suna cineva clopotelul. Numai ca aceste semnale de alarma, trase de cel mai de nadejde partener din coalitie nu par sa fie luate in seama. Faptul ca cineva de la putere spune ca pe acolo toate sunt cam brambura pare a nu face decat deliciul presei.
Luarile de pozitie din ultima vreme ale UDMR degaja mahnirea cuiva neluat in seama. De aici, pana la a te simti oropsit este un pas minor. Deja, UDMR l-a facut. Atunci cand repeta ca nerecunoscatorii vor sa scoata Uniunea vinovata de ce se intampla rau in tara. Adevarul este ca UDMR se simte putin exclusa de la impartirea bucatelor. Este sentimentul pe care il incearca partenerii care nu se simt egali in exercitarea puterii. Este soarta formatiunilor mici. La fel ca UDMR, Partidul Conservator mai are accese de "lamentatio". Dar UDMR si PC merg mai departe cu aceeasi echipa, pentru ca, spre deosebire de altii, nu-si permit sa-si iroseasca minutele de glorie, indiferent de pretul lor.
Si mai este ceva. In ultima perioada, UDMR se arata deranjata ca este atinsa in orgoliul si reputatia sa de formatiune fara cusururi vizibile. Pana acum, Uniunea a fost vazuta ca un etalon al actiunii politice. Rigoarea si seriozitatea reprezentantilor sai erau date drept exemplu si invidiate. Parea ca UDMR nici nu poate fi atinsa de eroziunea pe care o aduce, inevitabil, exercitarea puterii.
Numai ca vremurile sunt tulburi si nimeni nu pare de neinlocuit. Ineluctabil, nici formatiunea maghiara nu face exceptie de la regula. A fost coborata de pe piedestalul de model aproape perfect si trebuie sa suporte ingratitudinea unor tovarasi de drum insidiosi.
Ceea ce deosebeste insa UDMR de restul competitorilor este polita sa de asigurare pe termen lung: daca interesele ii sunt satisfacute, poate fi partener de nadejde pentru orice guvernare. Asadar, va cadea mereu in picioare.
Indira Crasnea este publicist-comentator
la Agentia de presa Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
