BIG 4 despre mediul de business din România: Ar putea fi asemănat cu un student în anii terminali, aflat în practică. Încă învăţăm, experimentăm

Sănătatea, agricultura, infrastructura sau educaţia sunt doar câteva dintre domeniile la care România încă mai are restanţe în ceea ce priveşte dezvoltarea, dar în sectoare precum IT sau telecom ia „coroniţă“, cred reprezentanţii celor mai mari patru firme de audit şi consultanţă locale. Iar dacă s-ar nominaliza trei evenimente care au contribuit decisiv la maturizarea economică a României, nu există dubii: NATO, UE şi criza din 2008 formează „tripleta“ care a schimbat o ţară.

„Sunt câţiva factori majori care au contribuit la dez­vol­tarea şi ma­tu­rizarea eco­nomică a Ro­mâ­niei: in­te­grarea în NATO şi piaţa co­mună europeană, criza financiară de­clanşată în 2008 şi politica monetară sta­bilă“, spune Florin Vasilică, liderul depar­ta­mentului de asistenţă în tran­zacţii, EY România.

În timp ce NATO a reprezentat pentru Ro­mâ­nia un scut, intrarea în UE a venit la pachet cu un set de reguli pe care mediul de business a fost obligat să le respecte. Criza din 2008 a adus însă cu picioarele pe pământ o ţară cuprinsă de o euforie economică fără nicio susţinere în cifre.

„Criza economică a fost o lecţie pentru me­diul economic românesc, care, până la momen­tul 2008, trăia din efervescenţa perioadei de boom în care băncile acordau finanţări fără o analiză aprofundată a planurilor de afaceri pre­zentate de companii. Odată cu experienţa cri­zei, mediul economic a realizat că este nevoie de o strategie, de un plan de afaceri bine con­turat şi de multă precauţie pentru un parcurs sus­tenabil şi pentru oportunităţi de dezvoltare. Pe de altă parte, integrarea în piaţa comună eu­ro­peană a făcut ca mediul de afaceri să se repo­ziţio­neze din punctul de vedere al cerinţelor şi al com­petitivităţii produselor şi serviciilor oferite şi să demareze programe şi strategii de investiţii pen­tru a se putea adapta la piaţa comună, prin­tr-o atenţie mai mare la calitatea produ­selor şi a materiilor prime, prin preţuri şi poli­tici de comercializare“, mai spune repre­zen­tantul EY România.

Nu au fost numai veşti bune legate de ade­ra­rea la UE pentru că deschiderea graniţe­lor nu s-a făcut într-un singur sens.

„Spre exemplu, integrarea a condus la libe­ra circulaţie a produselor româneşti pe pieţele UE, posibilitate insuficient valorifi­ca­tă, dar şi la in­vadarea pieţei locale cu produse UE la un preţ mai mic, fapt ce a afectat pu­ternic produc­ţia internă. Mai mult, des­chi­derea graniţelor şi libe­ralizarea pieţei muncii au condus la o masivă migraţie a populaţiei româneşti apte de muncă. În plan politic Ro­mânia de asemenea a devenit părtaşă la decizii majore, cu toate că sunt de părere că România poate contribui mai mult din poziţia pe care o are. Nu în ultimul rând, integrarea în UE a oferit studenţilor români posibilitatea de a studia la universităţi prestigioase din statele membre“, explică Dan Bădin, partener co­ordo­nator servicii fiscale şi juridice Deloitte România.

Odată deschise porţile, anumite sectoare eco­no­mice pur şi simplu au decolat. Coin­ci­denţă sau nu, zonele care se află în continuare sub dominaţia statului sunt cele care au cele mai slabe rezultate.

„Aş spune că sectorul telecom a ajuns la un grad de maturitate ridicat, extrem de concu­renţial şi care oferă o calitate a serviciilor abso­lut comparabilă cu cea de pe pieţele dezvoltate, dacă nu chiar mai bună, şi la un preţ extrem de ac­cesibil. De altfel, investiţiile efectuate de-a lun­gul timpului de jucătorii din domeniu au făcut ca România să aibă printre cele mai mari viteze de internet în bandă largă din lume. Cred că ceea ce a contat cel mai mult a fost doza optimă de concurenţă de pe piaţa telecom, care a făcut ca jucătorii din domeniu să vină mereu cu oferte mai bune pentru a câştiga şi menţine clienţi. Un merit îl are şi autoritatea de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor (ANCOM), care a gestio­nat de o manieră inteligentă pro­ble­matica acestui sector. Un alt sector perfor­mant este cel IT, care pe alocuri are performanţe superioare companiilor simi­lare din econo­miile mature, însă mai are de recu­perat în ceea ce priveşte valoarea adăugată a serviciilor şi pro­duselor pe care le oferă“, spune Ionuţ Simion, country managing partner, PwC România.

Sectorul de automotive a apăsat şi el pedala de acceleraţie.

„În ultimii ani, s-a putut observa o dezvoltare constantă şi în sectorul automotive, alimentat de investiţii masive făcute de companiile din sector. Din punctul de vedere al producţiei de autoturisme, România chiar a intrat în top 10 producători în 2015, la care se adaugă producţia de subansambluri“, spune Florin Vasilică, EY România.

Privatizarea Dacia a fost „sămânţa“ care a dus însă la dezvoltarea acestui sector, francezii de la Renault transformând numele fabricii de la Mioveni într-un „blockbuster“ la nivel european. 

„De asemenea, industria auto este destul de mult integrată la nivel global, în principal datorită componentelor auto produse local, dar Dacia a contribuit cu un aport deloc de neglijat la promovarea unui brand românesc de auto­mobile. Experienţa avută de România în acest domeniu, precum şi apropierea de produ­cătorii majori europeni au reprezentat factorii ce au dus la acest rezultat“, spune Dan Bădin, Deloitte România.

Din păcate, domeniile în care România chiar avea toate atuurile pentru a reuşi refuză să decoleze, fiind îngheţate într-o lipsă completă de viziune dublată de cultivarea tradiţiei de a pune interesul politic înaintea interesului naţional. Spre exemplu, România nu are niciun jucător în topul celor mai mari 10 companii active în domeniul energetic în regiune, arată cea mai recentă ediţie a Top 500 Europa Centrală realizat de Deloitte. Clasa­mentul demonstrează încă o dată că a avea cea mai mare producţie de gaze sau de petrol din regiune nu poate lua locul unei strategii de expansiune susţinută.

„Din păcate, în anumite industrii nu există valoare adaugată din cauza lipsei unei strategii şi a investiţiilor. Aici putem enumera: industria de resurse naturale, industria alimentară şi agricultura. Pentru ultima, unul dintre factorii care impiedică dezvoltarea este şi lipsa de prioritizare a finanţării. Turismul şi logistica sunt alte două domenii cu potenţial mare de dezvoltare, dar sunt frânate de lipsa in­frastructurii, din care rezultă costuri mă­rite“, spune Florin Vasilică, EY România.

Consultanţii atrag atenţia că fără deblocarea industriilor producătoare, PIB-ul României nu poate avansa sustenabil doar cu programatori.

„Se resimte, de asemenea, necesitatea creşterii la nivelul industriilor producătoare în general. O dezvoltare continuă a acestui segment va fi esenţială pentru susţinerea unei creşteri sănătoase a PIB“, spune Victor Iancu, senior manager KPMG

Serviciile publice, sănătatea, educaţia sunt alte bile negre.

„România are mult de recuperat în pri­vinţa serviciilor publice şi a infrastructurii de orice fel. Dacă ne referim doar la auto­străzi, am văzut cum, în aceşti ani, s-au ratat investiţii semnificative care ar fi creat locuri de muncă pe orizontală. Sistemul sanitar şi educaţia au şi ele mult de recuperat. Toate acestea se datorează mai cu seamă factorului politic, care sperăm să găsească o cale de ieşire din această situaţie, odată ce alegerile parlamentare şi numirea noului guvern se vor fi sfârşit. Agricultura şi in­dustria alimentară sunt departe de po­tenţialul României ca ţară. Printre factorii care au contribuit la această situaţie aş enumera distrugerea unităţilor de producţie agricole, haosul în ceea ce priveşte pro­prietatea asupra pământului ce există de mai bine de 20 de ani, precum şi inexistenţa unor modalităţi eficiente şi coerente de colectare a producţiei de la mulţii mici agricultori români, ce au sfârşit în economia de subzistenţă“, comple­tează Dan Bădin, Deloitte România.

La final, la aproape 30 de ani de la Revoluţie, România pare o ţară a extremelor.

„Cred că mediul de business din România are tot atâtea vârste câte regiuni. Dacă vorbim despre zonele în care economia duduie, atunci vârsta, care vine cu experienţa, este mult mai mare. Luând ca eşantion Bucureştiul şi oraşe importante ca Timişoara sau Cluj-Napoca, unde Deloitte are birouri şi, din acest motiv, cunoaştem mai bine realităţile, aş spune că economia românească este un tânăr aflat la apogeul carierei sale, probabil undeva spre 40 de ani. Restul ţării, în marea sa majoritate, este reprezentat de bătrânii unei economii apuse. Aşteptăm să se ridice din cenuşă copiii noii economii“, continuă reprezentantul Deloitte România.

Partea bună este că totuşi potenţialul există.

„Mediul de business românesc ar putea fi asemănat cu un student în anii terminali, aflat în practică. Încă învăţăm, experimentăm, avem multe proiecte reuşite, dar şi unele res­tan­te. Avem idei şi iniţiative cu potenţial, sun­tem interesanţi pentru investitori, însă nu sun­tem încă suficient de experimentaţi, de sofis­ticaţi încât să putem susţine acea efer­ves­cen­ţă necesară unui mediu de business ma­tur“, crede Victor Iancu, senior manager KPMG.

Ionuţ Simion, country managing partner, PwC România

„Aş spune că sectorul telecom a ajuns la un grad de maturitate ridicat, extrem de concurenţial şi care oferă o calitate a serviciilor absolut comparabilă cu cea de pe pieţele dezvoltate, dacă nu chiar mai bună, şi la un preţ extrem de accesibil. De altfel, investiţiile efectuate de-a lungul timpului de jucătorii din domeniu au făcut ca România să aibă printre cele mai mari viteze de internet în bandă largă din lume.“

Victor Iancu, senior manager KPMG

„Mediul de business românesc ar putea fi asemănat cu un student în anii terminali, aflat în practică. Încă învăţăm, experimentăm, avem multe proiecte reuşite, dar şi unele restante. Avem idei şi iniţiative cu potenţial, suntem interesanţi pentru investitori, însă nu suntem încă suficient de experimentaţi, de sofisticaţi încât să putem susţine acea efervescenţă necesară unui mediu de business matur.“

Dan Bădin, partener coordonator servicii fiscale şi juridice Deloitte România

„Cred că mediul de business din România are tot atâtea vârste câte regiuni. Dacă vorbim despre zonele în care economia duduie, atunci vârsta, care vine cu experienţa, este mult mai mare. Luând ca eşantion Bucureştiul şi oraşe importante ca Timişoara sau Cluj-Napoca, unde Deloitte are birouri şi, din acest motiv, cunoaştem mai bine realităţile, aş spune că economia românească este un tânăr aflat la apogeul carierei sale, probabil undeva spre 40 de ani. Restul ţării, în marea sa majoritate, este reprezentat de bătrânii unei economii apuse. Aşteptăm să se ridice din cenuşă copiii noii economii.“

Florin Vasilică, liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii, EY România

„Criza economică a fost o lecţie pentru me­diul economic românesc care, până la momen­tul 2008, trăia din efervescenţa perioadei de boom în care băncile acordau finanţări fără o analiză aprofundată a planurilor de afaceri pre­zentate de companii. Odată cu experienţa cri­zei, mediul economic a realizat că este nevoie de o strategie, de un plan de afaceri bine con­turat şi de multă precauţie pentru un parcurs sus­tenabil şi pentru oportunităţi de dezvoltare. Pe de altă parte, integrarea în piaţa comună eu­ro­peană a făcut ca mediul de afaceri să se repo­ziţio­neze din punctul de vedere al cerinţelor şi al com­petitivităţii produselor şi serviciilor oferite şi să demareze programe şi strategii de investiţii pen­tru a se putea adapta la piaţa comună, prin­tr-o atenţie mai mare la calitatea produ­selor şi a materiilor prime, prin preţuri şi poli­tici de comercializare.“