Disputa preşedinte-premier pe tema reprezentării externe a României pleacă chiar de la textul Constituţiei care plasează cele două instituţii - Preşedinţie şi Guvern - în zona puterii executive. Întrebarea este: deciziile luate la Bruxelles ţin de politica externă a României (caz în care atribuţiile de reprezentare sunt ale şefului statului) sau de politica internă (caz în care atribuţiile revin premierului)?
Întotdeauna în România aceste dileme s-au rezolvat pe cale politică - a fost o înţelegere între preşedinte şi premier. Doar că, pentru prima dată în ultimii 22 de ani, România experimentează "coabitarea" - un preşedinte de o culoare politică şi un guvern de o alta. Decizia Parlamentului de marţi de a-i atribui premierului Victor Ponta sarcina de a reprezenta România la Bruxelles este, la rându-i, o decizie pur politică şi nu una de interpretare a Constituţiei (nici nu are o astfel de datorie). Pentru că un parlament care i-ar fi fost apropiat şefului statului ar fi dat o cu totul altă decizie - i-ar fi trasat preşedintelui o astfel de sarcină.
În mandatul de premier al lui Emil Boc, preşedintele Traian Băsescu a fost cel care a reprezentat România la Bruxelles. Premierul Victor Ponta arată că nu va accepta acest lucru pentru că, spune el, deciziile luate la summit-urile Consiliului European (şefii de state sau de guverne din UE) privesc, de cele mai multe ori economia, drept urmare Guvernul trebuie să fie prezent acolo şi nu Preşedinţia. Preşedintele a susţinut marţi că, dimpotrivă, şeful Guvernului trebuie să meargă la Consiliul Uniunii Europene (întâlniri, pe domenii, ale guvernelor Uniunii) şi nu la Consiliul European unde se adoptă decizii de ordin general.
Reprezentarea ar fi importantă dacă România ar avea şi un cuvânt greu de spus la astfel de consilii. Dar disputa din România este de două ori falsă pentru că cel care merge la reuniunile de la Bruxelles reprezintă România şi nu o instituţie sau alta. Decizia de a include, de pildă, România în grupul ţărilor care acceptă Pactul fiscal european (care limitează deficitul şi datoria publice) a fost luată în consens de toţi factorii decidenţi din România şi abia după aceea preşedintele şi-a pus semnătura pe document.
Deciziile europene pot fi vitale pentru România, dar cele mai importante dintre toate rămân, până la urmă, deciziile interne. Economia României suferă de patru ani deja şi sunt şanse abia întrezărite ca ea să aibă o creştere anemică de 1,5% anul acesta. Creşterea economică a României, care trebuie să reprezinte principalul ţel al tuturor factorilor de decizie, poate fi impulsionată de decizii luate la Bucureşti şi nu la Bruxelles. De aceea, fără a minimaliza deciziile luate la nivel european, întreaga atenţie trebuie să se concentreze pe ceea ce se întâmplă aici cu economia sau cu locurile de muncă.
Premierul Victor Ponta urma să aibă aseară o discuţie cu preşedintele pe tema reprezentării externe a României la Consiliul European din 28 iunie, unde ar trebui să fie adoptat un plan privind creşterea economică în Uniunea Europeană.
Disputa trebuie să se încheie rapid printr-o înţelegere între Preşedinţie şi Guvern pentru că, altminteri, ea riscă să canalizeze demersurile politice către lucruri inutile şi contraproductive.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
