Dar ultimul raport al Curţii de Conturi lasă mult de dorit: aprecieri generale, fraze lipsite de conţinut în locul cifrelor exacte. În comparaţie, raportul Curţii franceze de Conturi, apărut şi el în aceeaşi lună cu raportul Curţii române de Conturi, este sec, precis şi imperativ. De aproape o săptămână de când a apărut acest raport - şeful Curţii de Conturi Didier Migaud a venit la Palatul Elysée şi i-a înmânat personal preşedintelui Republicii François Hollande raportul - presa îl întoarce pe toate feţele.
Raportul Curţii române de Conturi a fost pus pur şi simplu pe site-ul instituţiei şi aici discuţia aproape că s-a încheiat. Cine îşi asumă să-i pună în practică recomandările?
Preşedintele Curţii de Conturi Nicolae Văcăroiu a vorbit recent de prejudicii de 900 mil. euro aduse bugetului între 2008 şi 2012 şi de 61 de dosare grele, după cum le-a numit el, ajunse la Parchet în urma controalelor instituţiei. (Raportul precedent, pe 2009, arăta că administraţia centrală şi locală a cheltuit cu încălcarea dispoziţiilor financiar-contabile 9,9 mld. euro - 25% din bugetul general consolidat -, prejudiciul direct adus bugetului şi care trebuia recuperat fiind de 172,7 mil. euro. A fost recuperat? Nu ştim.)
În ciuda unor astfel de date, raportul în sine al Curţii arată ca notă de constatări generale. Acuză, de pildă, fosta Societate Naţională a Lignitului Oltenia că a finanţat ilegal, cu 8,8 mil. lei, două cluburi sportive, dar nu le numeşte pe acestea din urmă. Constată ineficienţă la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale pentru a trage concluzia: "Faptul că în prezent România nu are autostrăzi (…) nu are o cauză principală, ci un complex de factori şi circumstanţe cu legături directe de cauzalitate la nivelul CNADNR, MTI şi Guvernului".
Iată de ce mai crede Curtea că la noi nu sunt autostrăzi, analizând performanţele unei instituţii, CNADNR, care a avut pe mână în ultimii şase ani 4,1 mld. euro pentru autostrăzi şi 5,5 mld. euro pentru drumuri: "CNADNR a creat impresia, cel puţin în perioada auditată, unei entităţi care nu a înţeles şi nu s-a acomodat pe deplin cu scopul şi cu obiectul propriu de activitate, o entitate a cărei activitate pare că a parcurs un traseu mai aproape de un labirint decât de unul bine stabilit şi bine orientat şi căreia i-au fost străine noţiunile de economicitate, eficienţă şi eficacitate în organizarea activităţii şi în utilizarea fondurilor publice alocate". Cum înţelegem din această frază de ce nu s-au făcut autostrăzi, până la urmă?
Raportul Curţii franceze de Conturi publicat zilele trecute, pe lângă consideraţiile şi sugestiile pe care le face în privinţa conturilor statului (de pildă raportul arată că Franţa nu va putea să atingă anul acesta ţinta de deficit bugetar de 3% din PIB din cauza creşterii economice prea anemice şi, imediat după apariţia documentului, responsabilii guvernului au anunţat că Executivul va reevalua acest aspect) vine cu cazuri extrem de concrete şi explicit identificate de cheltuieli discutabile din fondurile publice. Iar tonul lui este imperativ.
Documentul cere, de pildă, stoparea lucrărilor la o gară din estul ţării destinată trenurilor de mare viteză arătând că, în cadrul unui proiect mai larg (de 5,1 mld. euro), o altă gară este constuită la doar 20 de km distanţă ceea ce o face pe prima inutilă şi o bună parte din cele 156 mil. euro destinate construcţiei a două gări se pierd într-o derivă financiară masivă.
Într-un alt capitol, aceeaşi instituţie cere reevaluarea remunerării cadrelor medicale pentru că a constatat că medicii generalişti câştigă mai bine decât medicii specialişti, iar costul suplimentar este plătit de pacienţi, pentru ca, într-un altul, să ceară autorităţilor să oprească "ajutoarele nejustificate" de care beneficiază tutungeriile.
Nu este posibil, în Franţa, ca autorităţile să nu respecte recomandările Curţii, arăta, nu de mult, fostul ambasador al Franţei în România Henri Paul, care, după încheierea mandatului la Bucureşti s-a întors la Curtea de Conturi a Franţei, acolo unde lucra înainte de a primi o misiune în diplomaţie.
Raportul Curţii române de Conturi indică şi el nereguli. Cere, de pildă, suspendarea a trei primari, din trei judeţe diferite, pe care îi acuză de nereguli grave. Spune că mai multe case de asigurări de sănătate au validat în 2011 reţete gratuite de 769.000 lei pentru pacienţi care nu aveau un astfel de drept, dar şi pentru persoane decedate, sau că unele ministere au avut cheltuieli nejustificate. Sunt nereguli observate în programele operaţionale finanţate din fonduri europene (deconturi nejustificate, controale neefectuate la timp), dar raportul nu are tonul unui document a cărui apariţie să stârnească fiori administraţiei. Drept urmare, este şi tratat ca atare.
Marin Condescu, preşedintele clubului Pandurii Târgu-Jiu, (club ce ar fi fost finanţat fără drept, potrivit Curţii de Conturi, de Societate Naţională a Lignitului Oltenia) ia peste picior raportul controlorilor de conturi.
"Este aceeaşi placă pe care Curtea de Conturi o pune de ani de zile poate şi pentru că celor care fac o asemenea descoperire li s-ar cuveni o primă", a spus Condeescu, citat de Mediafax, adăugând că, de fiecare dată a câştigat procesele cu Curtea de Conturi.
La fel şi primăria Sibiului anunţă că va ataca observaţiile Curţii de Conturi care acuză cheltuieli nejustificare cu personalul.
De când sunt rapoartele Curţii de Conturi nu există un caz de notorietate în care instituţia în faţa căreia trebuie să tremure administraţia să fi câştigat în instanţă un proces împotriva vinovaţilor. Şi nici un caz notoriu în care o administraţie să se fi întors împotriva vinovaţilor printr-o acţiune în regres astfel încât aceştia să plătească pagubele.
Cum a învins Videanu Curtea de Conturi
Cel mai mediatizat caz în care Curtea de Conturi a intrat în dispută cu o administraţie locală pentru presupusa cheltuire nelegală a fondurilor publice este cel al fostului primar general al Capitalei Adriean Videanu.
În 2008, Curtea de Conturi a sesizat instanţa îl legătură cu semnarea de către fostul edil, în timpul mandatului acestuia, a unui contract pentru cumpărarea unui teren în comuna Mihăileşti, Giurgiu, pe care urma să fie amenajat un adăpost pentru câini. Curtea de Conturi a susţinut că tranzacţia s-a făcut cu încălcarea legii - suma plătită ar fi fost mai mare decât valoarea de piaţă a terenului, iar prejudiciul adus bugetului local ar fi fost de un milion de euro (4,47 mil. lei).
Şi Videanul, şi Primăria au respins concluziile Curţii. După aproape trei ani de procese, la sfârşitul lui 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul lui Videanu şi al altor 11 funcţionari de la care ar fi trebuit să fie recuperaţi banii, după ce Tribunalul Bucureşti (dosarul s-a plimbat de mai multe ori de la Curtea de Apel la Tribunal, iar cazul a fost rejudecat) admisese, în 2009, în parte, sesizarea Curţii şi îi obligase pe cei incriminaţi să plătească. Cazul a fost închis.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
