Din cauza crizei tot mai accentuate de pe piata imobiliara din Statele Unite proprietarii de locuinte se vad nevoiti sa inchirieze o parte din spatiu pentru a reusi sa isi plateasca la timp ipoteca, scrie International Herald Tribune.
Printre numeroasele cazuri de acest fel se numara si cel al Barbarei Terry, o americanca din Baltimore, statul Maryland, care a ramas in urma cu plata ipotecii desi nu credea ca acest lucru ar putea fi posibil. Barbara Terry locuia doar cu fiica ei Imani in varsta de 9 ani, asa ca a ezitat foarte mult atunci cand s-a vazut nevoita sa inchirieze cateva camere unei persoane pe care nu o cunostea.
Femeia in varsta de 46 de ani care ajuta in prezent oamenii fara adapost sa isi gaseasca un acoperis afirma ca "trebuia sa faca ceva".
"Mi-am spus ca nu am de gand sa imi pierd locuinta insa ideea ca voi avea o persoana straina in casa nu era prea linistitoare deoarece am o fiica. Singurul aspect pozitiv era acela ca aveam nevoie de ajutor si ca, in acest fel, puteam sa ajut si eu pe altcineva la randul meu."
Tot mai multi proprietari de locuinte din Statele Unite aleg sa recurga la aceeasi solutie la care a apelat Barbara Terry, deoarece criza ipotecara devine din ce in ce mai acuta. Numarul celor care inchiriaza o anumita parte a casei este inca destul de mic, dar este in continua crestere, fapt care face ca agentiile care se ocupa cu gasirea de adaposturi precum Centrul St. Ambrose din Baltimore sa fie din ce in ce mai solicitate.
Kirby Dunn, director executiv la HomeShare Vermont, unul dintre cele cateva sute de programe care au fost initiate in Statele Unite inca din anii 1980 pentru a-i ajuta pe proprietarii de locuinte cu dizabilitati sau in varsta sa inchirieze camere in schimbul banilor sau, cel mai adesea, in schimbul muncii pe care chiriasii o desfasurau pe langa casa, afirma ca "numarul celor care au probleme a devenit din ce in ce mai ridicat".
Dunn este de parere ca "de obicei oamenii care solicitau serviciile programului cautau persoane care sa ii ajute la treburile casnice, insa in prezent banii au devenit foarte importanti, iar numarul celor interesati doar de cresterea veniturilor a devenit foarte mare".
Directorul executiv al agentiei a estimat ca numarul proprietarilor de locuinte care au cautat persoane pe care sa le ia cu chirie a crescut de aproape trei sau patru ori in comparatie cu anul trecut si ca numarul de persoane care cauta camere de inchiriat este aproximativ egal cu cel al proprietarilor in cautare de chiriasi.
Katherine Ongiri, in varsta de 47 de ani, este persoana pe care Barbara Terry a luat-o cu chirie. Katherine plateste 500 de dolari pe luna si, desi cele doua femei au programe diferite, ele au reusit sa se inteleaga destul de bine si chiar sa ia masa impreuna. Barbara Terry o ajuta pe Katherine, care nu are carnet de conducere, sa isi plateasca facturile si afirma despre ea ca "este o companie foarte placuta si nu ma deranjeaza sa o ajut sa isi plateasca facturile pentru ca stiu cat este de neplacut sa iei mereu autobuzul". Si Katherine are aceeasi parere buna despre aranjament, declarand ca "nu ma deranjeaza sa o ajut pe Barbara sa isi pastreze casa, pentru ca stiu cat de greu este sa ii asigure fiicei ei un acoperis deasupra capului".
Nenumaratele drumuri pe care le-au facut cele doua femei la Centrul de ajutor St. Ambrose descriu cat se poate de bine efectele negative provocate de criza economica pe care o traverseaza Statele Unite: salarii mici, preturi din ce in ce mai ridicate la energie si la produsele alimentare, credite ipotecare extrem de scumpe, instabilitatea locului de munca, problemele cu care se confrunta cartierele de la periferie si dificultatile unei femei singure care munceste pentru a-si intretine fiica de a gasi un mediu stabil.
Barbara Terry considera ca "odata ce ai acceptat pe cineva in chirie trebuie sa te astepti la multe desi nu vrei ca cineva sa iti provoace probleme odata ce a ajuns in casa ta".
Terry si-a cumparat locuinta pe care o detine intr-un cartier din nord-estul orasului Baltimore in urma cu sase ani la pretul de 92.000 de dolari, obtinand un credit cu acoperire guvernamentala si trebuind sa plateasca rate lunare in valoare de 800 de dolari. Ea nu mai avusese niciodata propria casa, asa ca a fost extrem de fericita atunci cand a reusit sa se mute.
Dupa ce a apelat la doua credite de refinantare, ea nu a mai putut sa inteleaga cum se calculeaza rata pe care trebuie sa o plateasca in prezent la ipoteca. Tot ceea ce stie Barbara Terry este ca trebuie sa plateasca in fiecare luna mai mult de 1.000 de dolari pentru casa, lucru pe care nu si-l mai permite.
Ea afirma ca "nivelul preturilor a crescut peste tot insa salariul meu a ramas la fel".
"Atunci cand iti refinantezi ipoteca, cei de la banca isi spun ca poti imprumuta bani pentru a investi in locuinta si ca rata ipotecara pe care o ai de platit va creste foarte putin. Inteleg acest lucru insa salariul meu ramane la fel si, prin urmare, rata nu ar trebui sa mai creasca."
Roy Miller, consilier imobiliar la compania Belair-Edison Neighborhood, afirma ca cei mai multi dintre proprietarii de locuinte care au probleme cu plata ipotecii sunt foarte circumspecti atunci cand vine vorba sa inchirieze camere unei persoane straine, in special daca in casa mai locuiesc si copii.
Cele mai multe agentii de inchiriere au mai putin de 100 de cazuri in care cele doua parti sa fie multumite de afacerea incheiata.
Insa Barbara Terry nu prea avea de ales atunci cand a apelat la aceasta solutie.
Avea o rata prea mare de platit pentru locuinta, iar ideea de a da un anunt la un ziar local sau pe internet nu a incantat-o prea mult deoarece considera ca astfel ar fi putut sa ii apara oricine la usa.
Terry a solicitat ajutorul Centrului St. Ambroze la sfatul sefului ei care i-a spus ca agentia i-ar putea gasi o persoana de incredere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
