"Noul sistem de pensii va fi pe trei piloni - unul public, administrat de stat, inca unul public, dar administrat privat si al treilea privat, dar facultativ".
Am auzit aceasta fraza prima data acum noua ani, in 1998. In proiectul de lege care circula pe atunci, bariera de intrare pentru administrarea fondurilor private obligatorii de pensii era de 40 de milioane de dolari iar partea din contributie care trebuia sa mearga in fondul privat de pensii era de la inceput de 8%.
Dupa noua ani de discutii, zeci de modificari si doua legiferari anulate, am ajuns in sfarsit la startul sistemului.
De luni, peste 3 milioane de salariati (obligatoriu cei sub 35 de ani si facultativ cei intre 35 si 45 de ani) vor fi chemati sa aleaga un fond de pensii privat.
Contributia din salariul brut s-a redus intre timp la 2% pentru primul an (va creste treptat pana la 6%), iar pragul de intrare al administratorilor a fost coborat la 4 milioane de euro capital social.
Luni incepe o revolutie financiara in Romania, dar si de mentalitati.
Niciodata nu au fost mai multi oameni implicati direct intr-o asemenea reforma - este vorba de cei aproape 400.000 de agenti de marketing care vor incerca sa-si convinga apropiatii sau cunostintele la ce fond sa contribuie.
Prin statiile de autobuz, la croitor, la birou, toata lumea intreaba in stanga si in dreapta: ce e cu fondurile astea de pensii private?
Pensiile private au intarziat pentru ca statul a cedat foarte greu controlul. Pensiile sunt, impreuna cu sanatatea, ultimele domenii nereformate care intra in sfarsit, chiar daca partial, si in administrare privata.
Intarzierea legiferarii economisirii in sisteme de pensii private a creat, ca si in alte domenii, surogate de produse de economisire (cum au fost asigurarile de viata cu capitalizare transformate in "pensii private") si chiar de institutii financiare (schemele de tip caritas).
Pune bariera initiativei individuale, ignora dorinta oamenilor si vei obtine astfel de surogate.
Ca si cursul unei ape blocate de gunoaie, dorinta oamenilor pentru randamente mai bune decat la banca a dus la aparitia Caritas-urilor sau a FNI-urilor.
Astfel, daca n-am avut dorinta si legislatie la timp pentru pensii private, am avut Caritas-uri, Safi-uri si FNI-uri.
Pune calus initiativei individuale si vei avea drept rezultat astfel de monstri.
Nu retroceda, asa cum s-a intamplat in centrul vechi al Bucurestilor, unde casele sunt inca sub stapaniri ilegale, si vei avea ca rezultat dezvoltari imobiliare colerice in zone fara canalizare, fara sosele, fara transport in comun.
Ignora nevoia oamenilor de a urca din tren in autocar sau invers sau pur si simplu de a alege intre tren si autocar si vei avea, in anul 2007, la 18 ani de la caderea comunismului, autogari in curti inchiriate pe langa gari sau pe malul Dambovitei, in scuaruri.
Regimul comunist ignora dorintele individuale in numele unui bine comun care insemna de fapt privilegii pentru o casta.
Aceasta casta a tinut cu dintii sa nu se privatizeze nicio fabrica, niciun hotel, sa nu dea pamantul si casele oamenilor inapoi.
In Statele Unite, auzim deseori de procese "USA vs John Smith". Oamenii sunt invatati de mici ca indivizii sunt una si statul este alta, ca au dreptul sa-i ceara socoteala acestui stat daca sunt nemultumiti.
Daca intrebi multi romani cine este statul, iti vor raspunde ca si ei sunt parte a statului roman, ca statul este peste tot si in toate. Confuzia dintre statul roman si tara numita Romania este generala.
Privatizarea pensiilor - chiar si a unui procent de 2% pentru inceput - va fi fisura in mentalitatea celor care se confunda ca oameni, ca indivizi, cu statul.
Va fi un restart pentru multe minti. Era si timpul.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
