Prestigioasa revista "The Economist" publica in ultimul sau numar o analiza exhaustiva a extinderii Uniunii Europene, intitulata "Atractia magnetica a Europei".
In cele 15 pagini ale analizei, problema este intoarsa pe toate fetele, de la motivele ce determina procesul de integrare pana la posibilele efecte ale acestuia.
Nimeni nu pare sa se intrebe de ce cele 15 state membre ale UE tin neaparat sa-si imparta bogatia cu rudele lor sarace din Est.
"The Economist" ofera totusi cateva explicatii, din care prima este una de natura istorica: extinderea are drept scop stergerea diferentelor din Est si Vest ramase in urma Razboiului Rece si vindecarea unor rani din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, vorbeste despre trei principale motive pentru care membrii UE sprijina extinderea: stabilitatea, obligatia morala de a ajuta victimele nazismului si comunismului si, in sfarsit, oportunitatile economice oferite de pietele din Est.
In ceea ce priveste stabilitatea politica, asigurata de un sistem democratic, The Economist arata ca "tari unde democratia este mai putin stabila, in mod notabil Romania, se afla in coada listei candidatilor", dar subliniaza ca aceasta este cea mai mica potentiala problema pentru viitoarea Europa unita.
Marea problema va fi agricultura, din cauza faptului ca din totalul bugetului UE, 80% o reprezinta sumele cheltuite pentru acest domeniu si pentru ajutorarea regiunilor sarace.
In statele candidate, in special Polonia, sectorul agricol este faramitat si angajeaza o parte importanta a populatiei.
Daca actuala politica agricola comuna ar fi extinsa si in viitoarele state membre, UE ar da faliment, de aceea ea nu va fi aplicata in totalitate in Europa Centrala si de Est.
Oricum, expertii europeni au constatat ca o mare parte din agricultorii statelor candidate nu ar indeplini criteriile pentru obtinerea de subventii pentru ca terenurile pe care le detin sunt prea mici.
O alta chestiune delicata o reprezinta asa-numitele "fonduri de coeziune" - ajutoarele financiare pentru regiunile sarace.
Conform estimarilor, 51 dintre cele 53 de regiuni ale celor zece candidate din fostul bloc comunist au un produs intern brut sub 75% din cel mediu al Uniunii, asa ca ele s-ar califica automat pentru obtinerea de ajutoare regionale. Statele UE vor proceda probabil, ca si in cazul agriculturii, la masuri tranzitorii.
Diferentele foarte mari de venit dintre actualele membre si candidate au produs probleme in ceea ce priveste comertul cu terenuri si case. Esticii, in special polonezii, se tem ca occidentali bogati vor cumpara suprafete importante din tara lor, de aceea solicita perioade de tranzitie de pana la 18 ani in domeniu.
Dar problemele aderarii nu se opresc aici, ele putand fi suprinzator de evidente in cele mai neasteptate domenii.
Oficialii europeni au calculat, de exemplu, ca daca taxele UE ar fi aplicate tigarilor din Romania, pretul unui pachet ar creste cu 600%, fapt ce ar putea sa mai domoleasca din entuziasmul romanilor privind aderarea la UE. Un alt exemplu ar fi veniturile foarte mari ale oficialilor locali ce vor fi angajati de UE.
De exemplu, premierul Ungariei, una din tarile candidate cele mai prospere, are un salariu de circa 30.000 de dolari pe an, in timp ce un comisar european ungar ar primi de circa sase ori mai mult.
De altfel, conform estimarilor UE, statele din Europa Centrala si de Est vor avea nevoie in medie de peste 30 de ani pentru a ajunge din urma Occidentul in ceea ce priveste standardul de viata.
Dar, luand in calcul ultimele rate de crestere, Slovenia ar realiza acest lucru in zece ani, in timp ce pentru Romania procesul ar putea dura 600 (sase sute) de ani.
Entuziasmul in tarile candidate privind integrarea este insa mare, desi se pare ca acesta este direct proportional cu lipsa de cunoastere a implicatiilor reale ale aderarii la UE.
Ideea integrarii in Uniunea Europeana este extrem de populara in tarile care se afla cel mai departe de momentul propriu-zis al aderarii.
Dupa cum se poate vedea si din graficul de mai sus, sprijinul in Cehia, Ungaria si Polonia este solid dar nu foarte puternic, spre deosebire de Romania, care, conform The Economist, va rata aâ¬oin mod sigur" impreuna cu Bulgaria primul val al aderarii din 2004-2005.
"Sunt sigur ca acest sprijin este de 100% in Albania", spune mai in gluma, mai in serios Ivan Krastev, membru al Centrul pentru Strategii Liberale din Bulgaria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
