Scandalul firului rosu a redeschis polemica privind politica externa a administratiei Iliescu, considerata de analistii politici dezavantajoasa si ezitanta atat in raporturile cu Occidentul, cat si cu Federatia Rusa. Atitudinea oscilanta a guvernului de la Bucuresti in perioda crizei din Bosnia si intarzierea in a accepta solicitarile europene si americane privind normalizarea relatiilor cu statele vecine si cu minoritatile etnice sunt, potrivit lui Valentin Stan, specialist in relatii internationale, principalele "erori'' ale politicii externe romanesti in perioada '90-'96 in raport cu Occidentul. Desi a respectat embargoul impus Iugoslaviei, prin rezolutia ONU, in timpul razboiului din Bosnia, Romania l-a criticat constant, asa cum s-a opus si interventiilor aeriene impotriva sarbilor bosniaci. ''Criticarea embargoului s-a dovedit nejustificata, pentru ca politica de sanctiuni l-a adus pe Milosevici la masa tratativelor si a facut posibil acordul de la Dayton'', spune Valentin Stan. El sustine ca Romania a intarziat in mod neproductiv semnarea tratatului cu Ungaria, refuzand sa accepte introducerea recomandarii 1201 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, referitoare la asigurarea drepturilor minoritatilor nationale, in conditiile in care rezolvarea problemelor cu vecinii reprezinta o conditie a acceptarii in UE si NATO. Neproductiv, pentru ca, in loc sa fie semnat in '95, cand se faceau jocurile pentru primul val de extindere a NATO, a fost parafat abia in 1996, avand inclusa in anexa si obligativitatea respecarii Recomandarii 1201. Stan afirma ca aceeasi atitudine "ezitanta'' a caracterizat fosta guvernare si in raporturile cu Moscova. Esecul incheierii unui tratat cu Federatia Rusa este explicabil, pentru Stan, prin faptul ca elita poltica nu si-a putut permite sa fie acuzata ca este infeudata Moscovei. Relatiile proaste cu Rusia au facut ca Romania sa fie indepartata din negocierile dintre Rusia, Moldova si Ucraina privind Transnistria, iar inrautatirea acestor relatii, care, potrivit lui Stan, se poate produce in urma scandalului firului rosu, nu va favoriza nici integrarea euroatlantica a Romaniei. Fostul presedinte Iliescu sufera, in opinia lui Stan, de ''o frica ancestrala'' de a nu fi acuzat ca are relatii speciale cu Moscova. El afirma ca aceasta teama l-a facut, anul trecut, pe Iliescu sa publice, in Washington Post, un articol in care se pronunta pentru oprirea accesului Rusiei in sud-estul Europei. Articolul, care a aparut in perioada interventiei NATO in Iugoslavia, pe care PDSR o critica la Bucuresti, contravine, in opinia lui Stan, si politicii americane, care doreste sa implice Rusia in rezolvarea problemelor din regiune. Un alt repros adus presedintelui Iliescu, in special in timpul campaniei electorale din '96, a fost ca nu a intreprins nimic pentru denuntarea conventiilor militare care decurgeau din Tratatul de la Varsovia, desfiintat in 1991. Conventiile respective faceau posibila dislocarea de trupe rusesti in porturile si bazele maritime de la Marea Neagra si de la Dunare, ca si pe aeroporturile de pe teritoriul Romaniei. Analistul politic Dan Pavel crede ca politica externa a Romaniei a fost caracterizata pana in '96 prin ''ezitari si ''gesturi minimale''. Pavel sustine ca fostul presedinte Iliescu a inteles importanta unor gesturi, cum ar fi necesitatea aderarii la Consiliul Europei sau la Parteneriatului pentru Pace, dar nu a actionat mai mult decat la nivelul "minimal", sub impulsul "imperativelor de moment".El afirma ca revenirea la putere a lui Iliescu nu poate impiedica drumul Romaniei catre UE si NATO, insa nu ar fi nici un factor care sa-l accelereze. "Un singur om nu poate impiedica acest proces, dar poate sa prelungeasca foarte mult stadiul tergiversarii". In ce priveste modul de perceptie al Occidentului, "exista deja un reflex al vesticilor sa spuna ca nu este imbucuratoare pentru Romania revenirea lui Iliescu", spune Pavel. Analistul Cristian Parvulescu considera ca principalul handicap pe care PDSR il are in raporturile cu Occidentul este alianta pe care a incheiat-o, pana in 1996, cu PRM si PUNR. El sustine ca PDSR a practicat si in opozitie un "dublu limbaj''. Partidul condus de Ion Iliescu nu a sprijinit campania NATO in Iugoslavia si s-a pronuntat impotriva interventiei militare, dar in relatiile cu politicienii occidentali a manifestat intelegere fata de decizia Aliantei. Atitudinea a fost ambigua '', sustine Parvulescu. In relatiile diplomatice, "jocul la doua capete" este o practica la care se apeleaza adesea, mai ales intr-o zona-tampon, cum este cea a Romaniei. Dar, in cazul in care duplicitatea nu aduce si avantaje, se poate spune ca este contraproductiva. Bilantul relatiilor externe al primilor sapte ani de dupa '89 este ca Romania nu a avut relatii bune nici cu Occidentul, dar nici cu Rusia. .
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
