Profesii

Angajatorii romani, descurajati de fiscalitate

Angajatorii romani, descurajati de fiscalitate

Click pentru imaginea marita

18.09.2006, 21:47 34

Companiile locale se confrunta cu costuri foarte ridicate la angajarea fortei de munca, Romania situandu-se pe locul 13 la acest capitol intr-un top care include 175 de state, releva un studiu al Bancii Mondiale (BM).
Pentru fiecare nou angajat, compania trebuie sa cheltuiasca lunar inca o treime din salariu (33%), constand in contributii obligatorii catre stat si alte taxe asociate angajarii, ceea ce plaseaza Romania intre statele cu cea mai ridicata fiscalitate pe forta de munca din lume.
Campioana absoluta la acest capitol este Belgia, unde patronii platesc in medie inca 55% din salariu pentru fiecare angajat nou pe care il aduc in firma. Alte state cu niveluri ridicate ale platilor peste salariu sunt Franta (locul 2, cu 47%), China (locul 3, cu 44%) si Italia (locul 4, cu 42%).
Potrivit Bancii Mondiale, aceste costuri ale angajatorilor reprezinta contributii sociale (pentru pensii, somaj, accidente etc.) si alte taxe asociate cu angajarea unui salariat in anul fiscal 2005.
"Dupa calculele noastre, costul total al salariului unui angajat este de 197% din salariul net. Adica, daca avem un angajat care castiga 100 de euro salariu net, costul total al acestui salariu este de 197 de euro, in care fireste este inclus si netul platit angajatului", spune Madalina Popescu, director general al firmei de consultanta in resurse umane Pluri Consultants.
In opinia sa, costurile salariale ridicate fac ca angajatorii sa fie "rezervati" in momentul in care trebuie sa angajeze pe cineva si de multe ori refuza sa ia decizia de angajare. Cei mai afectati sunt in acest caz angajatii existenti, care "trebuie sa suplineasca prin munca lor norma nealocata unui nou angajat", spune Popescu.
In ciuda costurilor mari cauzate de plata contributiilor sociale, ea considera ca fondurile destinate stimularii angajatilor nu sunt afectate de acestea. "Nu cred ca salariile celor deja angajati sau bonusurile lor sunt afectate, asta in masura in care sunt declarate", afirma directorul general al Pluri Consultants, adaugand ca plata salariilor "la negru" este inca o practica destul de comuna.
Cristina Savuica, country manager la compania de management in HR Lugera&Makler, spune ca studiul Bancii Mondiale a luat in calcul doar contributiile platite de angajator, ignorand insa contributiile care cad in seama angajatului, care sunt insa aproximativ egale cu primele. "Per total, costul fiecarui angajat depaseste cu circa 87% nivelul salariului net", spune ea.
Savuica a precizat ca practica negocierii contractelor din Romania il dezavantajeaza pe angajat. "In aproape toata tara, fiecare angajat isi negociaza cu angajatorul nivelul salariului net, desi in contractul de munca este trecut salariul brut. In cazul reducerii fiscalitatii pe munca, asa cum s-a intamplat in ianuarie 2005, angajatul nu are niciun beneficiu", spune reprezentantul Lugera.
Desi raportul Bancii Mondiale considera ca in Romania procedurile de concediere sunt facile, Cristina Savuica este de alta parere. "Din experienta, procedurile birocratice sunt destul de greoaie, chiar si pentru a concedia un angajat neproductiv. Angajatorul trebuie sa inainteze salariatului trei preavize, motivate temeinic, dupa care poate concedia, fara sa fie sigur insa ca nu va pierde procesul intentat in justitie de fostul angajat, asa cum s-a mai intamplat", explica ea.
Studiul Bancii Mondiale arata ca orele de program sunt rigide in Romania, patronii locali fiind destul de conservatori din acest punct de vedere. Rigiditatea programului de lucru in companiile locale a fost evaluata de autorii raportului cu nota 8 pe o scara de la 0 la 10.
Banca Mondiala concluzioneaza insa ca piata fortei de munca a castigat in flexibilitate in ultimii ani. Principalul avantaj al Romaniei ar fi contractul de munca pe durata determinata (care se intinde pana la sase ani), care i-a incurajat pe patroni sa angajeze mai usor persoane aflate la primul loc de munca.
Savuica este de parere ca perioada de proba stipulata de legislatia din Romania (si care se intinde pana la 6 luni) este suficienta pentru ca patronii sa poata decide daca pastreaza sau nu un angajat. "In plus, conditiile prin care Codul muncii reglementeaza contractele pe durata determinata sunt restrictive, angajatorii neputand apela la ele in orice situatie, pentru orice salariat", a conchis ea.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO