♦ „Statutul de geoparc global UNESCO este un brand care recunoaşte valoarea geologică a unei regiuni, similar cu ceea ce înseamnă o stea Michelin pentru un restaurant“, explică oficialii UNESCO pe site-ul organizaţiei ♦ „La nivel mondial, există 195 de geoparcuri în 48 de ţări, iar alte sute de proiecte de geoparc sunt în derulare. Alţii se mişcă mult mai repede decât noi“, spune Florin Stoican, coordonatorul proiectului geoparcului aspirant Oltenia de sub Munte.
Ţara Haţegului şi Ţinutul Buzăului sunt singurele două geoparcuri UNESCO pe care le are România, alte patru proiecte fiind aspirante la acest titlu – Oltenia de sub Munte, Carpaterra (Geoparcul Perşani), Dobrogea Chimerică şi Geoparcul Munţii Gutâi (Geoparcul Minier Baia Mare).
Aflat în strânsă legătură cu ideea de biodiversitate şi de protejare a mediului, acest concept este o poartă deschisă pentru dezvoltarea turistică şi, prin urmare, economică a zonelor valoroase din punct de vedere natural. Scopul nu este neapărat creşterea numărului de turişti, ceea ce ar putea ameninţa biodiversitatea, ci menţinerea lor pentru o perioadă mai lungă.
„Am putea avea minimum zece astfel de teritorii în România, dar ne lipsesc viteza de reacţie şi implicarea. Noi nu prea suntem obişnuiţi să cooperăm“, spune Alexandru Andrăşanu, directorul geoparcului Ţara Haţegului.
El a fost implicat în dezvoltarea şi aplicarea conceptului de geoparc în România încă din anii 2000 şi, în calitate de membru în consiliul UNESCO pentru revalidarea geoparcurilor, a analizat dosarele şi documentele de evaluare şi revalidare pentru mai bine de 100 de astfel de teritorii din toată lumea.
„Statutul de geoparc se obţine doar din partea UNESCO, prin evaluarea teritoriului cu accent pe biodiversitate. La nivel mondial, există 195 de geoparcuri în 48 de ţări, iar alte sute de proiecte de geoparc sunt în derulare. Alţii se mişcă mult mai repede decât noi“, spune Florin Stoican, preşedintele asociaţiei Kogayon şi coordonatorul proiectului geoparcului aspirant Oltenia de sub Munte.
Reţeaua geoparcurilor a fost luată sub umbrela UNESCO în 2015, când existau deja mai multe astfel de locuri, extinzându-se ulterior. În România, toate datele referitoare la acest concept sunt gestionate de Forumul Naţional al Geoparcurilor, condus de Alexandru Andrăşanu.
„Vedem că idei precum sustenabilitatea şi dezvoltarea durabilă au devenit la modă de ceva vreme, dar noi le aveam deja integrate în modelul geoparcurilor, noi ne concentrăm de mult timp pe conservarea naturii“, mai spune Florin Stoican.
Astfel, extinderea reţelei de geoparcuri din România ar fi o metodă în plus de susţinere a mediului şi a biodiversităţii, într-o perioadă în care acest discurs a acaparat tot mediul public şi privat. Statutul de geoparc UNESCO impune un tip de dezvoltare locală durabilă pe mai multe direcţii: educaţie bazată pe ştiinţă, economie locală sustenabilă, dezvoltare turistică, dezvoltarea comunităţii, recuperarea tradiţiilor zonei, toate cu focus asupra protecţiei naturii.
„Statutul de geoparc global UNESCO este un brand care recunoaşte valoarea geologică a unei regiuni, similar cu ceea ce înseamnă o stea Michelin pentru un restaurant“, explică chiar oficialii UNESCO pe site-ul organizaţiei.
Ţara Haţegului
Primul geoparc UNESCO din România este Ţara Haţegului, cunoscut şi ca Geoparcul Dinozaurilor. La atestarea sa a lucrat o echipă a Universităţii din Bucureşti, printre care şi lectorul universitar doctor Alexandru Andrăşanu.
„Lucrările pentru obţinerea acestui statut au început în anul 2000, iar atestarea a fost făcută în 2005“, spune Alexandru Andrăşanu.
Geoparcul Ţara Haţegului, pe care îl conduce astăzi, acoperă o suprafaţă de peste 102.000 de hectare.
Zona a devenit destinaţie de ecoturism, a impulsionat dezvoltarea durabilă şi a micilor afaceri din zonă şi a pus România pe harta mondială a geoparcurilor.
„În Ţara Haţegului am derulat până acum aproximativ 100 de proiecte, iar o realizare este faptul că acum turiştii vin şi petrec mai mult timp aici. Dacă atunci când am început proiectul erau mai puţin de 100 de unităţi de cazare în zonă, astăzi sunt peste 1.500, iar turiştii – inclusiv cei străini – spun că vin aici special pentru geoparc. Este un foarte bun instrument de promovare internaţională.“
Ţinutul Buzăului
Cel mai nou geoparc UNESCO din România este Ţinutul Buzăului, un proiect pentru care asociaţia cu acelaşi nume a lucrat timp de 16 ani. Proiectul a fost iniţiat de Răzvan Popa, un cercetător român care este în prezent profesor la o universitate din Elveţia, şi a fost atestat pe 13 martie 2022.
„Misiunea asociaţiei Ţinutul Buzăului este de a construi un model de dezvoltare sustenabilă folosind ca resursă primară patrimoniul natural şi cultural al zonei. Asociaţia include specialişti în geologie, ştiinţe socio-culturale, dezvoltare sustenabilă, arii protejate, educaţie, design grafic, IT, implicarea comunităţii, management de destinaţie şi conservarea patrimoniului natural şi cultural. Scopul lor este de a îmbunătăţi calitatea mediului şi viaţa comunităţilor din zonă, dezvoltând capacitatea acestora de decizie şi mobilizare şi promovând dezvoltarea turismului alternativ, în armonie cu mediul“, spune Răzvan Popa.
Aflat la limita dintre dealuri şi munţi, Ţinutul Buzăului este un teritoriu complet rural care se întinde pe o suprafaţă de peste 100.000 de hectare şi are o populaţie de circa 43.000 de oameni în cele 18 comune componente. Vulcanii noroioşi, domurile de sare, focurile vii, trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre şi chihlimbarul roşu de la Colţi sunt printre cele mai renumite atracţii ale acestei regiuni pitoreşti din zona de curbură a Carpaţilor, regiune denumită acum Buzău Land.
„În dezvoltarea unui geoparc, este nevoie de înţelegere politică, deoarece nu se poate face nimic fără suportul administraţiei locale şi regional. Denumirea de geoparc aduce credibilitate şi vizibilitate, ajută administraţia locală să obţină punctaje mai bune în finanţarea unor proiecte, ajută şi antreprenorii locali să se dezvolte. În Ţinutul Buzăului, în ultimii ani, au apărut zeci de pensiuni, au apărut puncte gastronomice, trasee de hiking care nu existau înainte“, mai spune Răzvan Popa.
Mai departe, echipa care gestionează Ţinutul Buzăului are trei priorităţi: pregătirea pentru revalidarea UNESCO, dezvoltarea turismului sustenabil, care poate fi făcut fără deplasarea permanentă cu maşina, şi promovarea zonei la nivel internaţional.
Oltenia de sub Munte
În cazul geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte, originile datează din anul 2004, când a fost înfiinţat Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, cel mai mic parc naţional din România, iar ONG-ul Kogayon a devenit partener la administrarea parcului. Între timp, zona s-a dezvoltat, iar administratorii au gândit acolo un concept de geoparc cu peste 20 de proiecte, cumulând investiţii de peste 300.000 de euro pentru infrastructură turistică, educaţie ecologică şi alte activităţi. Pe teritoriul a ceea ce ar putea devenit geoparcul Oltenia de sub Munte există aproape 4.000 de hectare de pădure şi 632 de hectare de poieni, pajişti şi păşuni.
„Am adunat toate datele necesare pentru a întocmi dosarul pentru UNESCO, am făcut o scrisoare de intenţie, iar în primăvara anului 2024 doi experţi internaţionali UNESCO vor veni pentru o săptămână să vadă ce am făcut şi să ia o decizie referitoare la acordarea statutului de geoparc. Sunt 101 criterii care trebuie îndeplinite“, spune Florin Stoican, coordonatorul proiectului geoparcului aspirant Oltenia de sub Munte.
Parcul acoperă o suprafaţă de 63.500 de hectare şi şase localităţi – printre care oraşele Horezu şi Băile Olăneşti – cu 24.000 de locuitori. Unul dintre obiectivele administratorilor este conservarea biodiversităţii şi a geodiversităţii, alături de triplarea numărului de vizitatori şi dublarea valorii investiţiilor publice şi private. Obţinerea statutului de geoparc ar deschide poarta către noi oportunităţi, prin atragerea turiştilor, dar şi a antreprenorilor dornici să investească în turismul alternativ, în agroturism, turism cultural sau de aventură.
„Statutul de geoparc UNESCO se revalidează odată la patru ani şi este o etichetă care poate atrage turişti. Pe noi nu ne interesează neapărat creşterea numărului de turişti, ci creşterea numărului de zile petrecute în teritoriu. Acum avem un turism de tranzit şi ne dorim să trecem la turism de destinaţie.“
Opţiunile de petrecere a timpului liber în Oltenia de sub Munte sunt variate şi acum: de la trekking la mountain biking, de la ateliere de ceramică de Horezu până la olărit, tabere de creaţie şi trasee tematice. Atracţiile sunt şi din sfera biodiversităţii, peisajul fiind completat de 1.302 hectare de păduri virgine, peşteri şi rezervaţii floristice, pe lângă Parcul Naţional Buila-Vânturariţa.
Alţi aspiranţi
Lista geoparcurilor aspirante UNESCO este completată de Carpaterra, un teritoriu de dezvoltare sustenabilă cu o suprafaţă de 27.000 de hectare în judeţul Braşov, în zona Racoş-Rupea, potrivit platformei www.geoparcuri.ro.
„Noi ne-am înfiinţat în 2021 ca geoparc, însă lucrăm la acest proiect de mai multă vreme. În 2009, când am început, în Racoş nu exista nicio pensiune, iar astăzi sunt patru. Turismul s-a dezvoltat mult, vin oamenii şi pentru punctul gastronomic din zonă. La Racoş avem acum în jur de 800 de turişti pe weekend, ceea ce e foarte mult pentru zona noastră“, spune Cătălin Cantor, reprezentant al asociaţiei Carpaterra.
Complexul geologic Racoş este, de altfel, principala atracţie din zonă, Carpaterra derulând numeroase programe pentru protejarea biodiversităţii, dar şi în zona de turism, educaţie şi cultură. Carpaterra a luat naştere ca un parteneriat între primării, unităţi de învăţământ şi ONG-uri.
Un alt geoparc aspirant este Dobrogea chimerică, fiind propus pentru un teritoriu de 2.528 de kilometri pătraţi din judeţul Tulcea, care numără 147.000 de locuitori şi 28 de localităţi. Zona se află la vest şi sud de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, potrivit platformei www.geoparcuri.ro.
Originile geoparcului aspirant Oltenia de sub Munte datează din anul 2004, când a fost înfiinţat Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, cel mai mic parc naţional din România.
Geoparcul Ţara Haţegului acoperă o suprafaţă de peste 102.000 de hectare.
Cel mai nou geoparc UNESCO din România este Ţinutul Buzăului.
