DISCUŢIILE din ultimul timp privind preţul benzinei şi modalitatea de privatizare a Petrom pun într-o nouă lumină cea mai mai mare privatizare din România, care urmează să se facă până la sfârşitul acestui an: a Băncii Comerciale Române (BCR).
Statul român nu are voie să se mulţumească cu puţin din vânzarea celei mai mări bănci din România şi a celei mai mari instituţii financiare rămasă „disponibilă“ în sud-estul Europei. Mai mult decât atât - conjunctura externă favorabilă, interesul ridicat al unor coloşi bancari internaţionali, dar şi nevoia de bani pentru marile proiecte de reformă socială - sistemul de pensii, sănătate şi infrastructură, cer ca statul român să vândă cât mai scump BCR.
Economia românească nu mai este ce era acum cinci ani, iar turnura de creştere pe care a intrat o va face foarte diferită în următorii cinci faţă de ce este acum. BCR trebuie vândută luând în considerare un PIB de 100 miliarde de euro sau chiar de 150 de miliarde de euro, şi nu de 75 mld. euro, cât se aşteaptă că va fi anul acesta. Numărul mare al băncilor interesate (nouă), anvergura lor (Deutsche Bank şi BNP Paribas au fiecare active de peste 900 mld. euro), precum şi achiziţiile făcute la sume din ce în ce mai mari în alte industrii arată că miza pe România creşte enorm.
Din această lună, economia este cotată la investment grade, ceea ce înseamnă că intră pe scanerul marilor investitori instituţionali - fonduri de pensii, bănci de investiţii cu aversiune la risc. BCR nu trebuie vândută luând în considerare economia şi sistemul bancar de ieri sau de azi, ci cel de mâine şi poimâine. Care vor fi total schimbate. Acum cinci ani, creditele acordate persoanelor fizice erau de 210 mil. euro. Acum sunt de 4,6 mld. euro, adică de 20 de ori mai mult. Dacă peste cinci ani volumul acestora va fi nu de 20 de ori, ci de 10 ori mai mare, atunci câştigurile băncilor sunt greu de imaginat astăzi.
Trebuie luat în considerare faptul că gradul de bancarizare va cunoaş- te o ruptură. Imediat ce dobânzile la creditele în lei se vor apropia de 10%, volumul acestora va exploda. Iar băncile vor avea aici de câştigat enorm - mai mult chiar decât până acum. Ce-a fost până acum a fost puţin din punctul de vedere al creşterii creditării. Echivalentul în lei a miliarde de euro stau pe piaţă în căutarea unor randamente mai bune şi se vor duce în credite. În plus, BCR trebuie vândută cât mai scump măcar ca să arătăm că am învăţat lecţia privatizării.
Cele mai mari companii de stat din petrol, aluminiu, siderurgie, metalurgie, hotelărie, asigurări sau construcţii au fost vândute foarte prost de către statul român, adică pe bani puţini sau foarte puţini. Spre exemplu, statul român a vândut Petrom prin metoda majorării de capital: a luat numai 670 mil. euro pentru o treime din acţiuni, iar OMV a devenit acţionar majoritar printr-o majorare de capital de 830 de mil. euro. Toată lumea a vorbit de o tranzacţ ie de 1,5 miliarde de euro, dar de fapt ceea ce a încasat statul ca să investească în şosele, şcoli sau spitale a fost mai puţin de jumătate. Restul de 830 de milioane de euro s-au dus pur şi simplu în companie, pentru investiţii, adică sunt banii acţionarului majoritar, bineînţeles în proporţ ia oferită de numărul de acţiuni.
La vremea respectivă, motivaţia oficială a fost „asigurarea dezvoltării companiei“. Adică explorarea unor noi câmpuri petrolifere, modernizarea capacităţilor de producţie, de rafinare sau de distribuţie. Statul a acţionat prost, a gândit pentru cumpărător în loc să gândească pentru vânzător, iar acum cere fără nici o bază reducerea preţului benzinei. E o piaţă liberă, iar statul n-a ştiut să-şi folosească libertatea de a stabili un preţ bun atunci când a vândut compania. Greşeala subevaluării Petrom la numai 2 mld. euro, adică la 30% din cât o evaluează astăzi bursa (capitalizarea de piaţă a Petrom este de 7,5 mld. euro), nu mai trebuie repetată în cazul BCR. Austriecii au dat 670 mil. euro pe 33% din Petrom, pachet care astăzi valorează 2,5 mld. euro pe bursă.
Cine este responsabil pentru diferenţa de 1,9 mld. euro neîncasată de statul român? Iar exemplele pot continua: statul a încasat pe Alro (privatizat printr-o majorare de capital) numai 10 mil. $, în condiţiile în care compania a avut numai în anul privatizării profit net de 25 mil. $, cel mai mare hotel din Bucureşti, Intercontinental, a fost vândut ieftin, iar Asirom, cea mai mare companie de asigurări, a fost la rândul său privatizată printr-o majorare de capital de pe urma căreia statul a câştigat foarte puţin. Cea mai mare bancă ungară, OTP, valorează 10 mld. euro (capitalizare de piaţă pe bursa de la Budapesta) şi a făcut 416 mil. euro profit net în 2004, la 12 mld. euro active. Bursa de la Budapesta evaluează astfel banca ungară de 24 de ori valoarea profitului net obţinut în 2004.
Dacă am lua în considerare acest raport, BCR ar putea fi evaluată la 3,8 mld. euro (de 24 de ori profitul net din 2004 de 160 mil. euro). Dar capacitatea BCR de a produce profit va fi şi mai mare în administrare privată. Sidex-ul, spre exemplu, a trecut în administrare privată de la pierderi de 300 mil. euro pe an la profit net de 100 mil. euro pe an. Ca urmare, dacă am lua în considerare un profit net cu numai 50% mai mare, adică de 250 mil. euro, BCR n-ar trebui evaluată cu mai pu- ţin de 6 mld. euro (de 24 de ori 250 mil. euro). Acesta ar fi un preţ corect pentru cea mai mare bancă din România, în condiţiile în care piaţa bancară va exploda în următorii ani. Cine vrea să aibă 51% din BCR trebuie să dea cel puţin 3 mld.euro, iar dacă vrea 62%, în a doua variantă de privatizare, să dea 3,7 mld. euro. Iar aceşti bani trebuie să meargă toţi în reforma sistemului de pensii. Sorin Pâslaru este redactorul-şef al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
