Industria românească a privit de pe margine şi nu a profitat de boom-ul energiei regenerabile care s-a derulat în Europa de la începutul anilor 2000, în condiţiile în care producătorii locali de componente folosite în energia verde au realizat exporturi în valoare de doar 78 milioane de euro pe an, cifră depăşită de ţări precum Ungaria sau Slovenia.
Parcurile eoliene şi solare din Europa s-au dezvoltat exploziv începând cu anul 2000, atingând ritmul cel mai rapid al extinderii în perioada 2010-2012, când în fiecare an se instalau la nivelul Uniunii Europene în jur de 10.000 MW de centrale noi eoliene şi până la 20.000 MW de centrale noi fotovoltaice, potrivit datelor asociaţiilor de profil. Practic, în fiecare an din intervalul analizat, capacitatea de producţie a centralelor din surse regenerabile s-a mărit cu echivalentul a încă 20 de centrale precum cea de la Cernavodă.
Boom-ul s-a tradus în comenzi tot mai mari pentru producătorii de echipamente, adică turbine eoliene şi panouri fotovoltaice, ajutând astfel economia statelor care găzduiau astfel de fabrici, precum Danemarca sau Germania. Ţările fără producători de talia lui Vestas sau Siemens au putut totuşi să obţină câteva avantaje de pe urma boom-ului, prin furnizorii de componente ale fabricilor, adică firme care făceau arbori de oţel, piese de motor, celule fotovoltaice sau invertoare.
